"Numai lapte şi miere" pentru crize de fiere

A fost odată un împărat care avea trei fete. Într-o zi le-a întrebat cât de mult îl iubesc. "Ca mierea", a spus cea mare. "Ca zahărul", a răspuns mijlocia. "Ca sarea în bucate", a şoptit mezina. Înfuriat, împăratul a gonit-o. Ajunsă la palatul altui împărat, ea s-a angajat servitoare. Dar era atât de harnică şi de isteaţă, încât prinţul a cerut-o în căsătorie. La nuntă a fost invitat şi tatăl miresei, căruia fata i-a pregătit, pe ascuns, bucatele. Împăratul înghiţea cu noduri şi, când şi-a acuzat gazda că-şi bate joc de el, mireasa a recunoscut că ea a gătit pentru tatăl său. Doar cu miere şi zăhar, iar în solniţă a turnat zahăr praf, ştiind că împaratului nu-i place sarea în bucate. Tatăl şi-a recunoscut greşeala şi şi-a îmbrăţişat fata pe care o crezuse pierdută.

Cei care au făcut reclama la Măgura - "prăjiturica prăjiturelelor" n-au citit povestea lui Petre Ispirescu... Ea şi el, pe treptele de la intrarea într-o facultate (intuim, că n-am reperat încă instituţa de învăţământ). Ea stă în fund şi-n capul scărilor, strângându-şi genunchii, "să nu facă poze" (de unde rezultă că-i vreo boboacă din anul I). El, vreo cinci trepte mai jos, citeşte o carte. De ce pe trepte?! Acolo l-a pus regizorul să stea! Pe lângă ei trec studioşii, grăbindu-se la cursuri. Prim-plan pe ea: are o pălăriuţă benga pe cap şi mănâncă ceva. Şi pe el, din privire, din treapta pe care stă cu fundul şi până-n creştet, se simte prin sticlă cum îi salivează ochii. Vocea din off - "tot ce vreau de la tine" (crantz din prăjiturică) e doar o privireee!". Iar el întoarce capul peste umăr şi-i aruncă o ocheadă à la James Dean, de unde rezultă că puterea mentalului funcţionează. Şi că nu toate mentalistele sunt Ildiko, cu prosoape înfăşurate în jurul căpătânii, pentru unele e de ajuns doar o lovitură de geană aplicată-n ceafă, după care...

"Şi-o primă întâlnire numai lapte şi miere", se răsteşte vocea din off într-un cântecel tâmp. Imaginaţia fetei cu pălăriuţa - pe micul ecran: un ponton, o masă, şampanie la frapieră, mexicani cântând într-o gondolă... C-aşa-s femeile, nehotărâte! "O nuntă ca-n poveşti, numai lapte şi miere" - el şi ea deşeală un cal alb, pe sub copaci, "şi-o lună de miere numai lapte şi miere" - Hawaii, fireşte! -, "ş-un băieţel cu ochii tăi, numai lapte şi miere!"... Hooo! Stop! Cum să fie, măi, copilul "numai lapte şi miere", e conceput de Apicola şi vaca mov din Milka?! În imagine, la versul cu băieţelul apar vreo cinci copii, îmbrăcaţi în alb, într-o casă albă, mobilată-n alb. Blanc. Ori fata cu pălăriuţa, ori copywriterul, ori amândoi frecventează un magazin de vise şi fumează beţişoare parfumate! Cântăcioasa din reclamă e "prăjită" scrum: "şi-o căsuţă micuţă, numai lapte şi miere", iar pe ecran apare un viloi, ca ăla a lu' Videanu filmat din elicopter.

Fata cu prăjitura se bălăgăne într-un leagăn de flori, danga-langa, sună-n asfinţit talanga, echipa de fotbal a copiilor aleargă înspre ea, ea râde tâmp - nu beţioare, sare de baie! -, iar el cântă la harpă (naiba te-a pus să întorci capul pe trepte!), "şi-o viaţă numai laaapte şi miiiere!", se încheie, orgasmic, reclama. Slogan: "N-ai cum să te saturi de reţeta fericirii". A?! "Măgura are acum lapte pentru blat pufos (şi-nainte cu ce-o făceaţi, cu smoală?) şi miere pentru un gust delicios". "Prăjiturica prăjiturelelor." "Numai lapte şi miere" pentru crize de fiere. Morala reclamei (că fiecare tâmpenie are câte-un sâmbure de adevăr...): ai grijă cărei mentaliste îi zâmbeşti, că fiecare bărbat îşi are harpia, pardon, harpa lui! Data viitoare vorbim despre cum (a)pleacă reclamele la vin.