O carte inchisa, cu deschidere

Femeia. Oricat ai vrea sa o cunosti si sa o intelegi, nu vei reusi niciodata. E ca o carte buna pe care nu o mai poti lasa din mana. Cand ai impresia ca ai inteles despre ce este vorba, apar noi capitole care te zapacesc, te fac sa te pierzi in detalii, in nuante, in amanunte aparent nesemnificative, dar in realitate de o importanta capitala. Perseverent din fire, nu te lasi intimidat si o citesti pana la capat, nutrind speranta ca vei intelege, in cele din urma, despre ce este vorba. Te gandesti ca acele capitole au fost asa, de umplutura, dar tu, destept din fire, vei deslusi enigma. O termini si ramai cu gura cascata, nu numai ca nu ai inteles nimic, dar pe deasupra esti stapanit si de o stare insuportabila de frustrare, de nedumerire, de inutilitate. Iti promiti din tot sufletul ca o vei reciti, dar de cele mai multe ori cand vine acel moment iti dai seama ca nu mai stii pe unde e. Cel mai probabil ai pierdut-o. (Alexandru Anghel)