Palma „lesbienei“

Acum mulţi ani, lucram la o secţie de investigaţii a unui cotidian. Eram coleg cu un cetă­ţean, să-i spunem Radu, care între timp a ajuns un ana­list teleastic de mare angajament, care-şi dă cu părerea pe sticlă despre absolut orice aiureală, de la politică la sport.

Acum mulţi ani, lucram la o secţie de investigaţii a unui cotidian. Eram coleg cu un cetă­ţean, să-i spunem Radu, care între timp a ajuns un ana­list teleastic de mare angajament, care-şi dă cu părerea pe sticlă despre absolut orice aiureală, de la politică la sport.

Şefilor mei de atunci li se pusese pata să-l atacăm pe Virgil Măgureanu, care pe atunci era directorul SRI şi, în aparenţă, un personaj omnipotent. Împreună cu Radu, mergeam să ne întâlnim “conspirativ”, prin tot felul de locuri obscure, cu diverşi cetăţeni care deţineau date naşpa sau spuneau pur şi simplu bazaconii despre “Şarpele cu ochelari”. Aveam impresia că trăiesc într-un film  prost, de serie D că sunt un fel de parodie a lui James Bond. La un moment dat m-am văzut cu un domn subprefect într-o budă publică dintr-o comună giurgiuveană unde puţea îngrozitor şi am primit un pont fals despre nu ştiu ce afaceri necurate ale SRI desfăşurate în “zona liberă”.

Într-o seară, în redacţie, a apărut viitorul teleast cu un aer victorios. Mi-a zis: “Generalul a acceptat să ne vedem”.

PSIHOLOGIE. Era vorba de un fost adjunct al starostelui SRI, care ştia o groază de chestii din bucătăria lui Măgureanu. Ştiam despre el că e un ins alunecos, mare curvar şi că are şi ceva rudimente de umor. Se dădea rotund că ştie multă psihologie şi poate să citească ce e în capul oricui. Am plecat cu colegul meu spre Piaţa Romană, unde măreţul fost ofiţer ne aştepta într-o bombă ordinară. Am început să vorbim şoptit cu omul, în timp ce beam uşurel din nişte pahare cu vodcă. Discuţia mergea destul de greu, generalul sărind de la una la alta şi driblând cu delicateţe când puneam întrebări foarte la obiect. Drept urmare, amicul meu se cam pilise, după vreo oră de discuţiuni re­lativ sterile şi câteva pahare cu albitură golite. La un moment dat, tăticul spionilor ne-a arătat două fete, care arătau absolut banal, aflate la trei mese distanţă şi ne-a spus: “Le-am citit din prima. Sunt bisexuale. Bruneta o domină pe blondă, uite cum a apucat-o de mână când a vrut să o facă să tacă. Cred că şi-ar dori între ele şi un bărbat.”

Generalul a plecat peste puţin timp la toaletă şi a trecut pe lâgă cele două. S-a întors cu un aer victorios: “Am avut dreptate. Am tras cu urechea. Bruneta vorbeşte despre arte marţiale. Cred că o calcă-n picioare pe blondă, în particular. O bate de-i sună apa-n cap şi ăleia îi place, sunt sado-masochiste.” Când încercam să duc discuţia înspre nişte firme din spatele cărora se părea că se iţeşte mutra lui Măgureanu, fostul său subordonat făcea ce făcea şi ajungea iar la cele două gagici. ÎI tot spunea colegului meu: “Cred că pe dumneata te vizează, domnu’ Radu, te vor între ele. Eu aş ataca. Te sorb din ochi. Ce păcat că nu sunt cu vreo douăzeci de ani mai tânăr, ce le-aş fi făcut... Se pare că tu ai no­roc, dom­nu’ zia­rist, o să ai o seară fier­­binte.” Discuţia des­­pre Măgureanu s-a terminat în coadă de peşte, am că­pă­tat nu­mai niş­te ca­pete de fir des­tul de ane­­mice, care nu ne-au folosit prea mult în demersul de a zdruncina tronul directorului de la SRI. Domnul spion a binevoit să spună că s-a făcut destul de târziu şi a plecat lăsându-ne cu ochii în becul destul de chior din cârciumă.

PERVERSULE! Am rămas cu Radu, destul de ameţit. Îi rămăsese o pătuţă pe creier că fetele îl plac şi ar fi vrut o zbenguială în trei. Am încercat să-i spun să stea cuminte, dar el o ţinea pe a lui că o să le dea pe spate imediat pe tipe când o să le spună că ştie adevărul despre ele şi o să le repete “portretul psihologic” făcut de domnul general. S-a ridicat şi a plecat cu paşi destul de nesiguri spre masa celor două. A tras un scaun şi s-a aşezat cu tupeu. Am văzut că parlamentează ceva, după care bruneta s-a ridicat în picioare şi i-a ars o palmă cu putere de a răsunat tot barul. Radu a căpătat brusc bujori în obrăjorul drept. Fata a început să zbiere ca din gură de şarpe: “Perversu’ dracului! Să ne faci pe noi lesbience, labagiule!, Ai tupeu, porcu’ dracului, obsedatule! Te bat de te caci pe tine”.

Conflictul s-a stins după ce barmanul şi unul dintre chelneri l-au luat de aripi pe prietenul meu şi l-au scos afară. Eu nu am zis nici pâs. Am plătit şi am ieşit şi eu din cârciumă. Lângă poartă stătea Radu cu o mutră destul de năucă, de maidanez dezorientat. Am plecat spre staţia de autobuz. Drept consolare, i-am spus: “Nu păreau lesbiene, ţi-am zis. Se poate totuşi ca domnul general să fi avut parţial dreptate. La cât de tare te-a articulat bru­neta, e posibil ca bruneta să fie măcar sadică.”