Parteneriat cu baba

Aveam o reţetă relativ simplă: după ce mă băgam în seamă cu ele le scoteam undeva în Pasajul Villacrosse, la o terasă relativ scumpă, şi le făceam capul mare. De multe ori aveam succes, adică toată treaba se termina la mine acasă.

Într-o seară îi trăgeam clopotele, fără să văd vreun efect încurajator, unei studente la Medicină în an terminal, pe care o cunoscusem la ziua unui prieten comun. Fata era brunetă cu ochii verzi, destul de înaltă şi nu era proastă. Para şi ironiza uşor tentativele mele de a o face să pice la pat. Aproape mă consolasem cu ideea că o să-mi petrec noaptea singur, când a apărut o băbuţă la vreo 80 de ani, cu batic şi fuste creţe, care vindea nişte buchete cu trandafiri nu foarte spectaculoşi, dar care miroseau puternic. Am chemat-o: "Mamaie, cât face un buchet?". A aruncat o sumă mare, am strâns din dinţi, ba chiar am dat şi o şpagă şi după ce s-a îndepărtat bătrâna i-am zis fetei: "În mod normal nu cumpăr decât ghivece, fiindcă-s ecologist. Nu am făcut-o pentru tine, ci pentru săraca pensionară de la ceapeu!". Habar n-am dacă mirosul trandafirilor a avut efect afrodiziac sau Ioana, aşa îi spunea fetei, a ajuns la concluzia că sunt un suflet mare, cert e că am rămas până de dimineaţă împreună. M-am simţit bine, medicinista fiind foarte flexibilă şi plină de imaginaţie erotică.

Negociere

Peste patru zile am avut o victorie similară, tot datorită doamnei babe. În următoarea lună s-a întâmplat la fel de vreo trei ori. Ajunsesem la concluzia că ţiganca în vârstă îmi purta noroc. E adevărat, asta mă cam ardea la buzunar şi mă gândeam cu groază că o să fiu nevoit să reduc din bugetul de mers la mare, unde inteţionam să ajung peste trei săptămâni. Într-o seară în care eram la bere într-o companie exclusiv masculină am chemat comercianta şi i-am spus: "Dragă tanti, vezi că sunt client constant! Hai să facem aşa: matale arunci o treime din preţul pe care-l ceri normal şi eu îţi dau, cu şpagă, ceva peste jumătate! Îţi promit că o să cumpăr flori numai de la matale! Aşa o să ai un câştig mai sigur, că eu vin des aici cu diverse tipe".

Am bătut palma şi până să plec la 2 mai am mai făcut figura cu ecologia şi protecţia socială a oamenilor în vârstă de câteva ori. În concediu, pe plajă, am cunoscut-o pe Andreea, o tipă interesantă, psiholog, pe care mi se pusese şi cu care voiam să încep o relaţie ceva mai serioasă, care să continue şi la Bucureşti. Spun ceva mai serioasă, fiindcă acasă mă vedeam cu Andreea de vreo două-trei ori pe săptămână, dar în restul timpului cultivam cu spor tot felul de relaţii pur întâmplătoare, pentru variaţie. Povestea cu florile funcţiona în continuare. Reuşisem performanţa să carambolez două seri la rând nişte domnişoare una venită în practică la ziarul unde lucram, alta fiind prietena din Cluj a unei vecine, aflată în tranzit prin Bucureşti. În următoarea zi trebuia să mă văd cu Andreea. Nu ştiu ce a fost în capul meu, că am invitat-o de asemenea în Pasajul Vilacrosse. După ce băusem două beri şi o cafea de căciulă am fost la budă, unde am făcut monetarul.

Am constatat că nu prea eram în formă, fiind cam pe limită cu banii. După ce m-am întors la masă a apărut şi florăreasa. A acţionat conform înţelegerii, adică a aruncat o treime de preţ. M-am scobit prin buzunare şi i-am dat fix cât ceruse. I-am făcut cu ochiul, dar n-a avut efect. Se supărase: "Domnu’, nu aşa ne-am înţeles! Şi ieri ai dat mai puţin ca de obicei! Aşa nu merge, îmi dai pe flori mai puţin decât cu cât le cumpăr io, ies în pierdere!".
A plecat luându-şi buchetul înapoi.

Andreea se uita crunt de tot la mine. Aproximativ cinci minute nu a spus nimic, se înroşise de furie, apoi a cuvântat, pe un ton ferm: "Bănuiam că mă înşeli, am găsit acum o săptămână lângă noptiera ta un colţ dintr-un ambalaj de prezervativ... Acu’ văd că eşti un prefăcut zgârcit. Să nu mă mai cauţi, s-a terminat! Du-te-n aia mă-tii!". Cu un gest magistral mi-a aruncat paharul cu bere-n nas şi dusă a fost.

Din acel moment am devenit cu totul ecologist. Când văd florărese de cârciumă spun că nu-mi plac plantele rupte şi la zile de naştere, botezuri, nunţi şi alte aniversări duc doar ghivece sau, dacă e ceva foarte important, chiar hârdaie cu ficuşi sau alte plante de apartament.