Poponeţe vesele: Sărbători, numai sfinte nu

Moş Crăciun a venit şi-a plecat, ca de fiecare dată. Pe la unii a zăbovit un pic, pe la alţii deloc. Oare mai dă cineva doi bani pe Moş Crăciun?

ŞPAGĂ CREŞTINĂ. Creştinii, iată, s-au împărţit în câteva tabere. Unii, teribil entuziasmaţi, abia-l aşteaptă pe Moşu. Fie că-s încă pătrunşi de sentimente cu rădăicini adânc înfipte în tradiţie, fie pentru bucuria copiilor. Alţii doar recunosc izbânda momentului prin aceea că se simt îndatoraţi să ofere cadouri din obligaţie. Practic, folosesc Crăciunul ca pe-un fel de mască teribil de civilizată pentru o şpagă groasă şi deci pentru a-şi netezi terenul cel puţin până-n februarie anul viitor. Fireşte, aceştia nu vor slobozi nici un ban din conturile proprii, ci vor hali cu neruşinare fondurile de protocol ale firmei ca să-şi perie relaţiile, de cele mai multe ori personale. În fine, tot ei, când vine vorba despre familie, vor proceda în sensul în care fie comandă ceva la repezeală de pe "cadouri online", fie aruncă soţiei din poigner câteva milioane, acolo, "să-şi cumpere şi ea ceva frumos". Practic, de rahat. Mai sunt apoi cei care urăsc sărbătoarea, pentru că sunt şi sălbatici în suflet şi zgârciţi la pungă. În plus, sunt şi colosal de invidioşi. Deci nu le place să fie-nconjuraţi de oameni şi de veselie, preferând cadrul protector al fotoliului şi-al televizorului personal, detestă să cheltuiască bani, cum ar veni în folosul altora, şi mai cu seamă îi urăsc pe toţi care se distrează. Pentru că ei n-au cu cine. În sfârşit, mai sunt cei care cică nu fac cadouri pentru că n-au bani. Minciună. Nu fac pentru că nu vor. O simplă felicitare cu gânduri bune, o turtă dulce, un fulărel sau un ciorăpel pot face din Crăciun o sărbătoare veselă. Aşa cum lipsa acestora anulează definitiv voioşia.

LA FUNDU’ GOL. Deasupra tuturor tronează penibilele serbări corporatiste de Crăciun, unde te duci cu scopul declarat de-a te-mbăta ca porcu’, de-a hali ca vikingu’ şi de-a-ţi admira colegele cu busturile la vedere. Şi mai greţoşi sunt Moşii Crăciuni care merg pe la cămine de copii însoţiţi de crăciuniţe sexy şi-n fundurile goale. La propriu.
Atât a mai rămas din Sărbătoarea sfântă. O ocazie comercială, cu iz sexual pe oriunde se poate. Inclusiv, iată, prin cămine. Bătrânii să mai zvâcnească o dată şi copiii să-nveţe şi ei cam care-i mersu’. S-au dus pe copcă slujba de la biserică şi darul din dar cu care se făcea odată Raiul...