Prea "fertilă"

Pe Maria o cunoscusem când aveam douăzeci şi un pic de ani. Eram student, dar şi munceam la un cotidian cunoscut în epocă, deci aveam ceva bani. Ea, în ciuda faptului că era sărită sensibil de 30, nu învârtea nimic sau, mai bine zis, avea înregistrată strict pe hârtie o firmă şi era tot timpul pe cale să facă o mare afacere, al cărei obiect se schimba de la zi la zi.

Era mai mare decât mine cu vreo zece ani şi era plină de fantezie atât în pat, cât şi în tot ce făcea. Inventa situaţii tragice cât să mă impresioneze să-mi ceară bani, ţinând cont că avea o mamă bătrână şi un câine aşijderea, care, în viziunea ei, se îmbolnăveau pe rând.

Faptul că mă tapa metodic se compensa într-un fel, fiindcă avea o mare voluptate când făceam amor, ba chiar mici accese de exibiţionism. Îi plăcea să o punem în parcări, bude de cârciumă sau scări de bloc, locuri unde puteam fi surprinşi lejer. O dată s-a şi întâmplat şi a trebuit să dau o şpagă unui gardian public, să ne lase în pace.

PROBLEMA
Cam la două luni după ce ne cunoscuserăm, mi-a spus că e o mică problemă, că a rămas gravidă. Mi-a cântat un text melodramatic, cum că ea şi-ar dori copilul, dar se gândeşte în primul rând la cariera mea jurnalistică şi la faptul că ar trebui să aşteptăm să iasă marea afacere, să devină miliardară în valute convertibile şi abia apoi să plodim.

Am fost de acord şi, pe chestia asta, ea mi-a relatat că vrea să se chiureteze în cele mai bune condiţii, la filiala bucureşteană a unei mari clinci ginecologice din Elveţia. Mi-a făcut şi un necesar de plăţi, cu şpaga infirmierelor cu tot, iar suma totală ducea undeva la jumătate din salariul meu lunar de pe atunci. Pe motiv că nu voiam să intre pe mâna nu ştiu cărui măcelar, am dat banul fără să crâcnesc.

Mi-a spus că nu vrea să o însoţesc la medic fiindcă ar apuca-o depresia şi că, în ciuda anesteziei generale pe care o va face, se poate descurca. Cică suferea de angoase post-chiuretaj şi nu putea suporta pe nimeni în jur după operaţie. Mi s-a părut destul de ciudat că în aceeaşi seară cu avortul a ieşit la bere teribil de voioasă, iar în următoarea zi am făcut amor, spectaculos, în nişte boscheţi din Herăstrău (venise să mă ia de la redacţie) şi nu s-a plâns de nimic. Ca să nu-i trezesc amintiri dureroase am preferat să nu vorbim despre ce s-a întâmplat la clinică.

CANAPELE
Viaţa revenise la normal. După vreo lună şi jumătate, în timp ce stăteam moţ în vârful patului şi fumam un trabuc primit de la un amic care fusese în Cuba, Maria a pus brusc o mutră sumbră. Mi-a povestit că există mari şanse să fi rămas iar borţoasă, că e deosebit de fertilă, că nu i-a venit ciclul şi că o să meargă la un control ginecologic. Uitase că doar cu o săptămână înainte mă rugase telefonic, când îi spusesem că o să trec pe la ea, să-i cumpăr nişte tampoane intrauterine.

Nu am comentat nimic, i-am dat banul şi am mers pe burtă. Situaţia era totuşi destul de grea, intrasem într-un soi de criză financiară, era pentru prima oară după multă vreme când rămâneam fără bani de ţigări cu câteva zile înainte de salariu, redusesem ieşirile în oraş. Scenariul a fost similar cu data trecută, Maria a apărut în seara de după operaţie ca o floricică, a băut voioasă vreo două sticle cu vin şi m-a rugat să-i cumpăr o brăţară, pe motiv că e afectată şi vrea să depăşească momentul.

Din seara aia am început să-mi iau măsuri serioase de prevedere. Am zis că făcusem o candidoză de la antibioticele pe care le luasem cu câtva timp înainte, când făcusem o gripă şi, pe chestia asta, am folosit cu Maria în toate reprizele de amor prezervative. După încă o lună şi câteva zile, femeia a luat iar o mutră serioasă şi a anunţat că e din nou teribil de însărcinată. Mi-a spus că într-o seară mi s-a rupt prezervativul, că ea observase, dar nu a vrut să-mi spună ca să nu îmi fac griji. Am dat din umeri.

A doua zi am sunat la clinică şi am aflat că un chiuretaj costa cam 40% din suma pe care mi-o cerea Maria. I-am dat totuşi banii şi, atunci când a plecat de la mine spunând că merge la doctor, am urmărit-o discret. Am văzut că merge până undeva lângă Restaurantul Budapesta şi intră într-un magazin de mobilă. M-am uitat prin vitrină. Maria discuta cu un vânzător, arătând spre nişte canapele portocalii.

La un moment dat, i-a întins omului un plic care părea plin cu bancnote şi ăla şi-a notat ceva, probabil adresa unde să trimită mobila. Atunci m-am hotărât că e cazul să-i tai pensia de graviditate. Am plecat şi nu i-am mai răspuns la telefon.