Prejudecăţi amoroase

Inutil să remarcăm cu uimire faptul că se poartă relaţiile conjugale între persoane de sexe opuse şi vârste cu atât mai opuse. Inutil pentru simplul motiv că exemplele se înmulţesc dramatic, pe plan local şi internaţional. Ceea ce, sincer, mi se pare o soluţie relativ la-ndemână pentru asigurarea unui trai mai mult decât decent, mai cu seamă pe timp de criză.

La fel şi-n cazul homosexualiatăţii. Găsesc cu mult mai greţos portretul unor bărbaţi încolăciţi tandru decât un peisaj cu femei sărutându-se. În fine. A nu se înţelege că mi-aş permite să condamn sau să judec. Departe de mine. Doar că îmi manifest liber dreptul de mă scârbi în prezenţa acestui tip de manifestări, la fel cum am certitudinea că şi un cuplu de homosexuali, de pildă, se cutremură atunci când vede o scenă de dragoste heterosexuală.

Diversitatea, toleranţa şi chiar acceptarea sunt una. Una care, în spiritul îmbrăţişării diferenţelor, e perfect alta decât a-ţi însuşi cu bucurie chestiunea. Cu alte cuvinte, fiecare cu a mamei sale. Şi, de asemenea, atâta vreme cât unii dintre noi nu găsim natural să ne manifestăm pornirile erotice în public, mi-ar plăcea ca nici alţii să nu o facă, fie ei bărbaţi cu bărbaţi, femei cu femei, pubere cu moşi tremurânzi sau adolescenţi acneici cu dudui guşate.

LA MULŢI ANI, TATAIE! Dar de ce vorbim despre asta? Pentru că am aflat că s-au mai efectuat nişte studii care demonstrează că masculilor cu virilitatea prăfuită de ani le creşte speranţa de viaţă dacă-şi împart traiul cu tinere. Ba mai mult, cu cât mai proaspătă achiziţia, cu atât mai mult cică supravieţuieşte moşneagul. Brr. Ce să zic, la mulţi ani, tataie, şi regrete adânci junelor.

Nu pot sau refuz să cred că o proaspătă majoră şi-ar putea dori lânga ea un moşulete pentru mai mult de zece ani. În fine, întrebarea esenţială este: dacă ei trăiesc mai mult, oare ele mor mai repede? De ciudă? De moarte subită? De plăcere?

GĂINA MOARTĂ, ZEAMA BUNĂ. Şi, ca să revin la prejudecata cu băieţelul şi doamna, eu chiar cred în înţelepciunea populară care zice că găina bătrână face ciorba bună. Îmi închipui că şi ei cred, de vreme ce se reped să guste zeama. Atâta că în acest caz situaţia trebuie tratată în deplinătatea realităţii pe care o descrie: respectiv, găina bătrână, ca să rezulte într-o ciorbă bună, trebuie mai întâi gâtuită, jumulită şi apoi fiartă sârguincios, cu adaos de legume proaspete. Găina bătrână şi vie înmuiată-n ciorbă se cheamă crimă. Şi n-am vrea aşa ceva.

Zicala e valabilă şi pentru tinerele care aspiră la averile octogenarilor. Dânşii nu mai pot face nici o brânză vii. În schimb, testamentul poate constitui un delicios desert. Poftă bună!