Prietenul Mihu

O vorbă înţeleaptă zice că dacă nu ştii să te protejezi, poţi s-o păţeşti. De-aia e recomandat să fii mereu cu băgare de seamă şi să umbli cu mănuşi. Sau cu prezervative.

Ei, uite, când eram mai mică şi mai neiniţiată într-ale Internetului, nu mi-am pus problema că mi-ar fi util un soi de prezervativ virtual care să mă protejeze de boli venerice, din nou, virtuale. Aşa încât, excitată peste măsură de noutatea căsuţei private de email, cum se zice azi, puneam botu' la orice. Care cum îmi trimitea un spam, eu îl deschideam bucuroasă şi niciodată nu mă plângeam că mă deranjează astfel de interpelări. În plus, dacă cineva mă mai şi solicita, în interpelare, să întreprind o acţiune, atunci eu mă executam bucuroasă.

Aşa am ajuns să am un deosebit cont pe Neogen. Care inţial era o drăguţă reţea de cunoştinţe şi prieteni. Pe parcurs, de când prietenii nu se mai întâlnesc la cofetărie şi iubirile nu se mai dezvoltă în parc, la plimbărică, drăguţa de reţea s-a transformat într-o generoasă agendă matrimonială. Desigur, nu pentru persoane care caută de măritat, ci pentru diverşi care caută doar de-mperecheat. Când am văzut eu una ca asta - adică în momentul când a început să mi se umple minunata poştă electronică de mesaje ale unor iluştri necunoscuţi dubioşi care-şi exprimau dorinţa de a se împrieteni cu mine - atunci mi-am zis că e momentul să mă scot, cum ar veni, din reţea.

Operaţiune de altfel nu puţin complexă, dar pe care am izbutit (sau cel puţin aşa am crezut) s-o duc la capăt. Administraţia reţelei mi-a şi confirmat că mă lasă să plec, dacă eu chiar insist. Aşa că mi-am văzut de treabă. Până când, într-o bună zi, am fost contactată pe messenger de către un individ, pe nume Mihu. Subtil, omu' s-a introdus dezvăluindu-mi un adevăr trunchiat. Că el mă cunoaşte de la o prietenă comună, dar că nu îmi poate spune cine e prietena. Şi m-a contactat pentru că el crede că sunt o persoană specială pe care ar dori să o cunoască mai bine.

Mai ales acum, după ce am schimbat câteva vorbe de salut (în care eu, practic şi elegant, îl băgam într-a mamei sale că îndrăzneşte să mă reţină cu bazaconii), el şi-a dat seama ce om deosebit sunt şi crede că am putea dezvolta împreună nişte conversaţii inteligente şi pasionale. Acestea se vor învârti în jurul rolului pe care religia îl joacă în viaţa noastră şi, desigur, dacă eu voi dori, despre rolul pe care o eventuală apropiere fizică între noi ar putea să-l joace în destinul omenirii.

Dându-mi seama că omul nu se va potoli dacă îi rănesc sentimentele în chip brutal, am ales să îi spun că sunt o lesbiană convinsă şi că doresc să îmi respecte decizia de a nu mai continua să vorbesc cu el pentru că iubita mea s-ar putea să mă prindă şi să mă părăsească, simţindu-se ameninţată şi trădată. El a fost înţelegător şi m-a lăsat în pace, dar m-a avertizat să-mi pun pe Neogen status de "ocupat", că şi alţii s-ar putea orienta către mine. Mare păcălici, administratorul care mi-a confirmat exilul din agendă...