Punctul pe G - Nuntasi neghiobii

Liste de asteptare, chirii de sala. Si taxa pe prostie unde-i?

Liste de asteptare, chirii de sala. Si taxa pe prostie unde-i?

Sa zicem ca te mariti. Sa ne imaginam numai. Si sa zicem ca-ncepi ca tot omul decent, care nu credea ca se mai casatoreste-n veci, sa haladuiesti cu sufletul la gura dupa local. Innebunit. Asfixiat. Stresat. Orbit de furie. De necaz ca altii s-au inghesuit inaintea ta si-au apucat sa rezerve sala de bal, uite, cu numai doi ani inainte! "Deh, domnisoara", iti va ranji had seful de restaurant de la CCA, "daca voiati la noi pentru anu’ asta-n toamna trebuia sa va fi hotarat de prin ianurie 2006!". Cu coada-ntre picioare si-njuratura-ntre dinti iti iei talpasita. Pai sigur, si asta al tau nu putea si el sa se fi gandit cu vreo sapte-opt ani inainte, ca sa prindeti si voi o sala mai socotita?!

REZERVARI. Normal, te superi. Si-ti juri ca pe copiii tai ai sa-i sfatuiesti inca din frageda adolescenta (organizatorii de evenimente recomanda calduros un maximum admisibil de 16 ani) sa dea fuguta la catastife si sa se inscrie pe listele de asteptare nunti si bauta aferenta. Asa, cam cum se face prin Rusia cu copiii de gradinita: adica n-ai copilul, da’-l inscrii la gradinita, ca altfel naiba ti-l mai primeste prin vreo institutie de educare timpurie!

TAXE PE PROSTIE. Mai departe, in lumina recentelor evenimente la care ma inhamai de bunavoie si nesilita de nimeni (decat de conjunctura), pot sa va asigur ca bataia de cap nu-si are finele aici. Pentru ca taman cand zici c-ai gasit un local bun si rezonabil si care-ti place, hopa!, se trezeste lista de invitati sa-si dea cu parerea. Fireste, fara sa fie intrebata. Ceea ce nu intelege lista de invitati este faptul ca ea primeste informari, nu i se solicita consultari. Asa, si se trezeste sa te anunte, cu grimasa specifica, cum ca trebusoara cu restaurantul x ii cam pute si ca sa ai grija, te sfatuieste amabil ca, daca nu se simt invitatii bine... Da’ zic, mirii, ei daca nu se simt bine, ii pasa cuiva? Nu, ma-ntreb si eu asa, nu dau cu parul!

Si nu, nici aici nu se opreste. Pentru ca inca cel putin un neghiob asteapta la rand sa te scoata din pepeni. Respectiv nenea care te organizeaza si care te anunta, cu un zambet teribil de natural, ca haleala e atat, bauturica atat, muzicuta etc. si, desigur, chiria de sala cel putin 700 euro! Neghiobii stiu de ce... Dar, fireste, o nunta este intotdeauna un motiv de fericire.

ANUSKA

Nici "daca" si nici "poate" Atat de mult incat mi-as dori sa ma fi nascut mai devreme. Sau de-aici incolo. Atat de mult incat mi-as dori sa nu existe noapte decat zi. Sau poate numai zile. Calduroase, zgomotoase, aglomerate, incarcate. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu existe somn. Sa nu mai fie vise. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu existe ganduri. Memorie. Amintiri. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa fii de sticla. Sau hartie. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu te stiu vreodata. Sau sa te uit. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa n-am miros. Sau maini sa te ating. Sau tu sa fii mereu departe. Prea departe. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu te-aud. Si nici vreodata sa te-ascult. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu pot scrie. Nici un rand. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa fiu de piatra. Rece. Cruda. Ascutita. Si batrana. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu fiu eu. Sa fiu parfum. Ca eu sa fiu mirosul tau. Sa-ti fiu eu piept si inima-ti sa bata-n mine. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa n-am nimic. Sa pot fugi departe. Sa nu ma tii cu amintirea ta. Aicea sau departe. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa fiu izvor. Ca sa citesc din tine. Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu fiu decat vant. Suav, discret, sfios, sa ma strecor pe langa tine. Atat de mult incat ma bucur totusi ca sunt eu. Si tu, asa cum esti. Si tu, pentru ca esti. Atat de mult pentru c-am invatat sa iubesc si nopti si zile. Atat de mult pentru c-am invatat sa iubesc tot ce-i in jurul meu. Alt fel. Atat de mult incat am invatat sa port visele mereu cu mine. Atat de mult incat am invatat sa nu mai uit nimic. Ci sa le pun deoparte. Atat de mult incat am invatat sa fac icoana amintirilor. Atat de mult incat am invatat sa las vantul sa-mi fluture prin par. Dac’-oi fi tu?... Atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu existe "poate". Si nici "daca"...