Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Element nelipsit din complexul vizual pe care il reprezintă oraşele şi nu numai ele, reclama devine in lucrările artiştilor vizuali contemporani sursă de inspiraţie sau componentă purtătoare de sens al mesajului lor artistic.
Instantanee - Cum arată publicitatea in lume prin obiectivul foto
Element nelipsit din complexul vizual pe care il reprezintă oraşele şi nu numai ele, reclama devine in lucrările artiştilor vizuali contemporani sursă de inspiraţie sau componentă purtătoare de sens al mesajului lor artistic.
Originară din Iaşi, cu studii la Sorbona, in domeniul Relaţiilor Internaţionale, şi cu masterat in film şi televiziune şi cetăţenie olandeză, Otilia Andrei este de fapt un cetăţean al lumii. Şi, mai precis, este un om european, statut de care a declarat că este foarte măndră oriunde ar merge. Asia de Sud-Est, China, America Centrală, America de Nord, Africa de Nord şi Australia au fost, in afara Europei, sursa de inspiraţie pentru fotografiile sale. In cadrul expoziţiei "Street talk"("Strada vorbeşte"), fotografiile Otiliei Andrei care au ca temă publicitatea, pot fi văzute pănă la 21 iunie, la Cărtureşti.
Citește pe Antena3.ro
- Jurnalul Naţional: Tu, ca artist vizual, cum te raportezi la publicitate?
Otilia Andrei: Publicitatea a devenit o formă omniprezentă in viaţa noastră, incepănd de la radio-telviziune pănă la ceea ce vedem pe stradă, pănă la obiectele pe care le folosim şi care sunt branduite. Că vrem, că nu vrem publicitatea face parte din viaţa noastră. Publicitatea, evident, se adaptează la cultura fiecărei ţări, la cerinţele fiecărei mentalităţi şi atunci formele ei diferă foarte mult de la o ţară la alta. In Asia ea este explozivă, pe străzi acoperă absolut orice. O vezi in orice colţ, o vezi din absolut orice unghi, pe orice clădire vezi un afiş sau un element publicitar. In Europa nu mai este aşa de abundentă, a devenit ceva mai subtilă, mai delicată, mai căutată.
- Ţi se pare deranjantă, in Asia? Ochiul tău de european nu este agresat?
Nu mă deranjează. De căte ori călătoresc incerc să nu mă pun in poziţia turistului european care merge numai in locurile indicate de ghidul turistic. Iau realităţile locului aşa cum sunt. Dacă mergi acolo cu prejudecăţi, nu vei reuşi să vezi atăt de mult pe căt ai dori să vezi.
- Cum arată publicitatea in marile oraşe ale lumii?
In capitalele europene situaţia este alta. Aici tradiţia arhitecturală este puternică şi este bine valorizată. Aici nu se foloseşte publicitatea pentru a scoate in evidenţă o clădire care este pusă in valoare in primul rănd prin formele ei. Se incearcă pe căt posibil ca advertisingul să nu altereze spiritul unui oraş. In Asia tot ce poate fi astupat şi ascuns este ascuns de publicitate.
- Dacă ai observat, clădirea Universităţii este acum in renovare. Are o faţadă acoperită cu nişte bannere imense. E oarecum in acest spirit asiatic despre care vorbeai.
Ceea ce imi place mie foarte mult in Europa legat de restructurarea clădirilor sunt acele bannere imense pe care este imprimată imaginea clădirii aşa cum ar trebui ea să arate in momentul finalizării lucrărilor. La un moment dat, in Paris era o clădire in renovare şi puseseră un banner care o acoperea in intregime şi care reprezenta clădirea respectivă, dar intr-o formă complet distorsionată, complet renovată, dar arătănd ca şi cum ar fi fost reflectată intr-o oglindă din acelea ca de circ, care deformează. Tot la Paris, cănd era in construcţie noul sediu al Louis Vuiton, in loc să afişeze reclame imense cu Louis Vuiton, toată clădirea a fost transformată intr-o poşetă gigantică. European mi s-a părut din puntul de vedere al afişajului New York-ul, de exemplu. Dar asta in partea centrală. Dacă mergi in suburbii, cu căt te indepărtezi mai mult de centru, cu atăt publicitatea e mai abundentă.
- Cănd ai făcut aceste fotografii, in care apar iconuri publicitare, cum ai procedat?
Văd cadrul respectiv ca pe un intreg in care reclama se combină cu celelalte elemente. Aşa cum aş vedea şi surprinde un copac pe stradă, aşa tratez şi o reclamă. Dar de multe ori nici nu le observ. Cred că foarte rar se intămplă să remarci o reclamă. Mai ales pe stradă. De cele mai multe ori nu le vezi. De exemplu, in fotografia "A kind of blue", semnalizarea lounge-ului este extrem de sensibilă. Abia se vede pe faţada clădirii. Dar, dacă treci prin acelaşi loc noaptea, singurul lucru pe care il vezi din clădire este tocmai acea reclamă.
Proiect artistic
"Am inceput ca freelance, făceam fotografii la campionatele de arte marţiale şi, deşi nu primeam o remunerare, mă bucuram la 20 de ani să pot cutreiera lumea fără să-mi pun problema cheltuielilor legate de călătorie. In timpul liber, am inceput să fac fotografiile care mă interesau pe mine. In ultimii trei ani, meseria de producător de televiziune mi-a permis să călătoresc in diverse locuri, ceea ce mi-a uşurat accesul la o fotografie mai variată." (Otilia Andrei - artist vizual)
