Rocky şase

Iată că s-a terminat şi primul tur de scrutin al alegerilor locale. Cu bune şi cu rele, depinde de care parte a votului te afli. Unii rîd, unii plîng, unii contestă, unora nu le vine să creadă. Dar cu toţii aşteaptă finalele de peste două săptămîni.

Iată că s-a terminat şi primul tur de scrutin al alegerilor locale. Cu bune şi cu rele, depinde de care parte a votului te afli. Unii rîd, unii plîng, unii contestă, unora nu le vine să creadă. Dar cu toţii aşteaptă finalele de peste două săptămîni.

Ce au arătat aceste alegeri? În primul rind faptul că s-a ales praful şi pulberea de nobilele idealuri ale votului uninominal. Şi, pe cale de consecinţă,  si de discursul prezidenţial pe această temă. Adică ce buni , frumoşi şi cuminţi vor fi cei aleşi de acum în colo. Cei aleşi nu sînt nici mai buni, nici mai frumoşi şi nici mai cuminţi decît cei aleşi pe listele de partid. Sînt… aceiaşi!!! Cu trecutul lor communist, cu sechelele lor securiste, cu divorţurile şi amantele lor, cu pensiile lor alimentare, cu afacerile pe care le-au învîrtit şi atunci cînd erau votaţi en-gros şi pe care le vor dezvolta şi acum, votaţi fiind en-detail, cu codoşlîcurile lor de oameni trecuţi dintr-un partid în altul ca prin paturile de tractir. Sînt aceiaşi!

Ce au mai arătat alegerile? Că lehamitea de vot este generalizată şi că nu este doar un apanaj al Capitalei. Faptul că populaţia a preferat să sărbătorească ziua copilului  sau a  marmotei, că s-a dus mai degrabă pînă lîngă gardul şcolii, să joace lapte gros sau bîza în loc să mai facă un pas şi să intre în secţia de votare, nu mai este o estimare ci o certitudine atestată de cifrele pipernicite de prezenţă la urne. Şi apropos de estimari, parcă niciodată nu au fost mai alături cu Realitatea ca în aceasta zi în care cifrele au părut a da, şi ele, în mintea copiilor.

La capitolul surprize-surprize, alături de eşecul lui Berceanu care a îmbrăcat degeaba ia oltenească,  probabil că cea mai mare este scorul înregistrat de  Marian Vanghelie, candidatul care, anul acesta, nici macar nu s-a obosit să mai văcsuiască pereţii coşcoviţi ai blocurilor de la stradă, atît de sigur a fost de izbanda sa din primul tur. Şi cum nici cu telefonul nu a reuşit să mintă poporul, iată că primarul en titre de la Cinci a simţit pe pielea sa că diferenţa dintre butelie sau achitarea datoriei la Electrica şi cartela prepaid este ca cea dintre ceea ce face şi ceea ce zice primarul.

La capitolul noutăţi, cred că am putea înregistra o premieră în ceea ce priveşte introducerea unui nou concept, acela al votului imobiliar. Este ceea ce s-a întîmplat în comuna ilfoveana Ştefăneşti, unde numai procuratura poate desluşi adevărata  moivaţie a  cozilor matinale la urne ca pe vremuri la tacîmurile de pui.

În ceea ce priveşte situaţia Primariei Generale, situaţia în care se găseşte acum doctorul Oprescu mă duce cu gîndul la celebrul Rocky, eroul căruia nu i s-a dat vreo şansă, dar care a ajuns să  se bată de la egal la egal cu adversari mult mai bine cotaţi. Şi asta după ce s-a aflat în situaţia de a abandona fiind numărat mincinos, la podea. Întocmai ca şi personajul întruchipat de  bătăiosul Sly, Sorin Oprescu a ales calea înfruntării de unul singur a sistemului. Nu ştie dacă îl va înfrînge, dar ştie că va lupta pînă în ultima secunda de dinaintea gongului final. Şi discursul său,  ţinut duminică seara tocmai acest lucru l-a arătat.

În mod normal, de acum în colo o să-l vedem pe Oprescu "antrenîndu-se” prin centrul oraşului, dar şi prin  cartierele mărginase unde chiar şi numai imaginea lui Blaga înconjurat de o cohortă de copii ar stîrni ilaritate. La fel se va întampla şi pe posturile de televiziune, unde singura şansă a doctorului acuzat de complicitate la mineriada va fi atacarea, din toate poziţiile a tripletei Videanu-Basescu-Blaga.

În plus, Oprescu este conştient că a fost votat cu precadere de sexul frumos, mai sensibil la carismă, la bicepşii transpiraţi de efort decît la teoriile nesărate şi nerealizabile din programele electorale. Şi fiindcă sloganele de tipul "nu vrem bani nu vrem valută” sînt cele care s-au transmis cel mai bine de la o generaţie de votanţi la alta, este posibil să asistăm şi la un discurs-accesoriu, care să se asorteze perfect atît la poşeta plic cît şi la sacoşa de piaţă

La o zi după turul de scrutin, o atenţie aparte trebuie acordată prestaţiilor a doi membrii PSD. Pe de-o parte este vorba despre Cristian Diaconescu, poate primul candidat care a reuşit să-şi accepte cu eleganţă şi barbaţie înfrîngerea în care a fosr aruncat de staff-ul său de campanie. Pe altă parte este Mircea Geoană şi comportamentul său deşănţat de văduvă disperată care nici nu a aşteptat să se usuce bine cerneala pe scorurile din primul tur şi a trecut cu umbrelă şi bagaje (că de arme nu se mai poate pune problema) în garsoniera confort doi a  rivalului.

Pentru Sorin "Rocky” Oprescu cel mai important lucru acum, cînd ofertele vin avalanşă una după alta, nu este neapărat sa caute lovitura decisivă, poate cîştiga liniştit la puncte. Important este să nu-şi schimbe antrenorii.

• editorial exclusiv online care apare la orele optsprezece fix