Romănia integrată şi Romănia expulzată

Crima de la Roma ne trezeşte din euforia aderării, constatănd că avem două Romănii. Una care incearcă să se integreze. Şi una pe cale să fie expulzată. Italienii sunt sideraţi, oripilaţi, disperaţi. Tocaţi mărunt de hoţii mici şi mari, violuri şi, iată, crime. Ucigaşul Mailat a reinălţat un zid tocmai cănd dobăndisem credinţa că in lumea de azi astfel de obstacole sunt imposibile. De celaltă parte, romănii cinstiţi işi apără teritoriile cucerite. Pentru tragedia de la Roma, primii revoltaţi (sideraţi, oripilaţi, disperaţi) sunt chiar romănii care şi-au făcut un rost in Italia, Spania, Portugalia, Germania, Franţa, Marea Britanie etc şi ţin cu dinţii de el. Romănii care, cu trudă şi sacrificii teribile, au străns afară mici averi ca să-şi schimbe destinul acasă. Este de-ajuns să-ţI aminteşti doar de oamenii din Certeze.



Şi, dintr-o dată, lucrurile o iau razna. Crima lui Mailat reaşează lumea. Declaraţiile politice sunt paralele cu cele două Romănii, statisticile infracţionale alarmante, la fel. Nu dau şi soluţii. Pentru cetăţeanul in carne şi oase, sunt la fel de neinteresante ca statisticile privind tonele de oţel pe cap de romăn, de odinioară. Zero. Poliţiştii noştri se şcolesc in Italia, Franţa, SUA la materii cu care se confruntă cam toată lumea. Ei şi? Zburdă drogurile prin şcolile Romăniei. Mai ales in cele de fiţe. Aici nu mai sunt invocate statisticile. Fiindcă nu există. Nimeni nu ştie exact căţi elevi se droghează in Romănia. In Italia, "infractorii romăni" a ajuns termenul generic pentru Romănia aflată in curs de expulzare. "Sunt tot ai voştri, spălaţi-vă cu ei pe cap!".



Vara trecută, un fost meseriaşt in alba-neagra şi buzunare tăiate, care imediat după ’90 beneficiase pe rupte de libertate, urla fericit la o televiziune de profil că şi datorită lui nemţii au inăsprit legile. Telefona din Germania şi işi povestea cu măndrie experienţa. A furat de i-a speriat pe nemţi. "Nenică, i-am tămpit, umblau nemţălăii căte trei şi cu buzunarele cusute de frica noastră(răsete in studio)… Şi, canci, n-aveau ce să ne facă. Aveau nişte legi blegi de te-nchinai. Ne prindeau şi ne mai dădeau şi ajutoare. Apoi, n-a mai ţinut, au schimbat legile. Cănd am văzut că nu mai ţine, din ce şutisem şi din ajutoare am incropit o afacere şi m-am făcut om serios". E un caz fericit de integrare in valorile europene ca romăn onest. Cănd ăsta băga groaza in nemţi, noi ne distram ca dracu’ cum ii furau p-ăia şi scăpam noi. O Romănie incearcă să se integreze cu ce are mai bun. Cealaltă dovedeşte aspiraţii similare cu ce are mai viguros in materie de tălhărie, droguri şi proxenetism. Una dintre Romănii aspiră la Vest, cealaltă l-a băgat in sperieţi. Azi, această Romănie imposibilă ne e rambursată cu consecinţe pe moment incalculabile. Crima abjectă comisă de Mailat a schimbat ordinea lucrurilor.



Romănii sunt deocamdată inamicul public nr. 1 in Italia. Ce ar fi de făcut? Simpozioane şi programe despre discriminare, educaţie şi şanse egale? Paradoxal, acţiunea civilizată e handicapul omului civilizat, mai ales in faţa violenţei. Din această perspectivă, legile dure adoptate de parlamentul italian vizavi de comunitari par abuzive. In faţa excesului, italienii se apără cum pot şi crează un precedent in UE. E posibil s-o facă mai devreme sau mai tărziu şi celelalte ţări cu importante comunităţi romăneşti. Problema e insă şi cum se va apăra Romănia integrată de cea expulzată? Dosarul Mailat este rodul politicii tembele a decretelor de graţiere date fără discernămănt dar şi al unei indiferenţe istorice faţă de chestiune. Pe de altă parte, ne arată la fel de neputincioşi, demagogi, fără idei deştepte. Cazul violatorului Mailat arată că in 18 ani Romănia n-a pus in practică nici un proiect inteligent şi cu adevărat eficace faţă de o realitate veşnic neglijată şi pe care o speram rezolvată instantaneu cu aderarea.