Stefan Banica Jr. in rolul lui Richard Gere

IONELA NASTASE

Ce mai e nou in viata lui Stefan Banica Junior?

Intotdeauna in ultimii ani s-a nimerit ca sfarsitul de an sa fie foarte foarte aglomerat profesional, incat in viata mea de zi cu zi nu mai ramane decat sa descopar ce nazdravanii mai face fii-miu sau cat a mai crescut... cam asta e singura noutate care apare permanent. In rest, programul este atat de incarcat in noiembrie si decembrie incat nu-mi mai ramane timp pentru altceva.

Cu ce iti este incarcat programul?

Cel mai important eveniment pentru mine este pregatirea celor doua concerte din decembrie care vor avea loc la Sala Palatului, concertele de Craciun, care sper ca au devenit deja o traditie.

De ce de Craciun?

Pentru ca este cea mai mare sarbatoare crestina si, in acea luna, desi ar trebui sa fim tot timpul asa, suntem mai buni, mai deschisi la tot ce e frumos. In decembrie, pentru ca este Craciunul, lumea se sensibilizeaza si incearca sa se deschida. Ceea ce ar trebui sa facem zilnic, macar e bine ca se intampla in ultima luna a anului. Si atunci, de Craciun, pentru ca in afara de lucrurile cunoscute pe care lumea le asteapta de la noi, intotdeauna fiecare spectacol de pana acum are personalitatea sa, colindele sunt altfel, eu de fiecare data schimb ceva, niciodata nu fac acelasi concert si cantecele acapela sau cantecele bazate pe armonii si pe voci pe armonii sunt intotdeauna prezente in aceste spectacole, care sunt mult mai ofertante artistic intr-o sala cu capacitatea asta si intr-o sala unde publicul este platitor si vine special pentru asa ceva.

Speri sa se repete experienta fericita de anul trecut, cand la doua concere diferite ai umplut doua sali de spectacol?

Noi asa ne-am dori. Speram sa se umple si de data asta.

De ce crezi tu ca vine lumea la spectacolele tale?

Cred ca cel mai important motiv este ca relatia mea cu publicul este una foarte cinstita si in momentul in care fac un lucru, pe care il fac din bucurie si pe care-l fac din placere, asta cred ca se simte si de cate ori am facut aceste spectacole am tinut la o stacheta, n-am coborat-o niciodata. Si atunci... Chiar astazi vorbeam cu un prieten - acelasi lucru s-a intamplat la Tudor Gheorghe - lumea vine chiar daca biletele sunt scumpe, lumea vine pentru ca vede un lucru de calitate si un lucru pregatit minutios, in afara de talentul pe care il are fiecare artist in parte, acest lucru pregatit minutios tine in primul rand si de o conjunctura si de moralitatea fata de profesie si de abordarea ta vizavi de profesie si respectul fata de ceea ce faci... si eu cred ca toate lucrurile astea se simt. Eu am fost educat de tatal meu in spiritul asta, al respectului meseriei mele si al publicului meu. Atunci, de asta cred ca publicul vine la concertele mele.

Cu talentul te nasti?

Cu talentul te nasti. El se poate cultiva si asa si trebuie. Dar daca te nasti fara talent, nu ai ce sa cultivi.

Cat de mult a contat tatal tau in a-ti indruma pasii spre zona asta a teatrului si a muzicii?

El mi-a indreptat pasii indirect, pentru ca m-a influentat prin ceea ce facea, nu era un tip care sa spuna dom’le, fa aia sau fa ailalta. Nu. M-a influentat indirect facand. Nu era un tip care teoretiza foarte mult, era un tip care facea. Nu ii placea teoria, sa stea sa despice firul in patru. Bine, la talentul cu care l-a inzestrat Dumnezeu isi si permitea lucrul asta. Trebuie sa-ti permiti luxul asta sa poti sa faci fara sa discuti foarte mult. In general, oamenii inzestrati nativ cu foarte mult har de la Dumnezeu pot face asta.

Iti amintesti cand ai urcat prima data pe o scena?

Pe scena am urcat de copil, cand ma duceam cu taica-miu la repetitii. (rade) Dar prima oara pe o scena profesionista a fost la Casandra, eram in anul II si jucam deja intr-un spectacol intr-un rol principal. Era in 1988...

Cum merge teatrul acum?

Acum repet la "Chicago", spectacolul care se pune la Teatrul National in coproductie romano-spaniola si este un volum mare de munca si o experienta extraordinara...

Ce rol joci?

Rolul avocatului. Ce juca Richard Gere in film. Eu am avut sansa sa vad anul trecut spectacolul pe Broadway, anul asta la Londra si e mult de munca, dar este o experienta pe care cred ca orice actor si-ar dori-o.

Joci alaturi de Maia Morgenstern. Cum e colaborarea cu ea?

Nu ne-am intalnit inca pe scena pentru ca se repeta pe segmente.

La Comedie vei primi si altceva in afara de rolul din "A 12-a noapte"?

Da... Timp sa existe! Problema nu e de primit, problema e de timp. Teatrul de Comedie si George Mihaita, care este director si cu care sunt prieten, imi propune de un an, dar e vorba de timp. Acum nici "A 12-a noapte" nu s-a jucat cateva luni din cauza imbolnavirii unui actor si se reia abia in decembrie. Mai am un proiect de film, despre care o sa vorbesc la momentul potrivit.

Ce iti este mai aproape de suflet - muzica, filmul sau teatrul?

Am mai spus-o - teatrul le cuprinde pe toate. Teatrul si filmul sunt doua lucruri total diferite - teatrul se intampla acum, emotia se intampla acum, spectatorii sunt acolo. Filmul este o emotie inregistrata, pe care daca nu-ti place cum a iesit poti sa o repeti. In teatru momentul este unic si irepetabil. Pentru mine, teatrul, filmul, muzica... alcatuiesc un tot. Pe care-l regasesc in histrion, in actor. Actorul poate deveni orice prin natura meseriei. Poate deveni magician, poate deveni constructor, poate deveni cosmonaut, avocat, orice... Asa este frumusetea acestei profesii.

Un videoclip apare in curand?

Apare un videoclip care da si titlul concetului - "Doar o data e Craciunul" - si in acelasi timp lucram pentru un DVD care va iesi la inceputul lui decembrie, un DVD cu concertul din Bucuresti din 2002, un disc-albumul "Zori de zi" reeditat, o editie speciala in luna decembrie, unde pe langa piesele de pe disc vor aparea si trei de Craciun, va fi un pachet special pentru luna decembrie si evident concertul, care sper sa fie o surpriza placuta pentru toata lumea.

In clip vedem din nou o prezenta feminina?

Nu cred, dar in orice caz cred ca videoclipul va fi o surpriza pentru multa lume.

Vineri si sambata (17-18 decembrie) Stefan Banica jr. va sustine la Sala Palatului din Bucuresti superconcertul "Doar odata-i Craciunul"

De ce iti alegi femei frumoase si celebre pentru clipuri?

In priml rand pentru ca imi plac... si se potrivesc povestii din cantec. Cui nu ii place compania unei femei frumoase? Celebritatea a contat mai putin in chestia asta. Acum, nu sunt ipocrit sa spun ca ea nu conteaza deloc... Sigur, conteaza pentru ca interesul este dublu fata de videoclip. In primul rand ma intereseaza ca aceea pe care o aleg sau care este propusa sa se potriveasca pentru ideea mea, ce vreau sa arat in videoclip. Genul de femeie pe care-l vreau, genul de femeie pe care-l prezint. Pentru ca asa cum e spectacolul - ai vazut si pe afis - scrie invitat-surpriza - sunt niste nume mari, niste nume grele, dar tocmai aici este frumusetea... Asa as putea sa-i trec pe afis si asa ar garanta o vanzare si mai abitir a biletelor, dar tocmai aici este frumusetea. In primul rand ma intereseaza ca tot ceea ce facem impreuna sa se potriveasca. Dupa care, da! conteaza si numele, conteaza si prezenta... Fiecare are un moment mai inalt al carierei, dupa care mai cobori... nu poti tot timpul sa fii exact la acelasi nivel. Ca si acum... ma bucur pentru Pavel Stratan - uite a avut un concert, a vandut multe bilete - este un moment de varf in cariera lui.

Rolul din "Liceenii" ti-a lasat o eticheta de sex simbol. Te simti asa?

Nu pot sa spun ca-mi displace chestia asta - as fi ipocrit - , dar nu m-a interesat niciodata, nu ma incalzeste foarte tare. Daca e... Foarte bine!

Cum era Stefan Banica Junior liceanul?

Eram putin diferit de ce era acolo in film. Eram mult mai zvapaiat si mai pus pe sotii, n-aveam problemele personajului din film, dar a fost o perioada frustranta dintr-un punct de vedere, pentru ca in anii ’80 libertatea era ingradita ingrozitor fata de ce se intampla astazi. Cu atat mai mult generatia care vine dupa ’90 si care in proportie de 90% habar nu are despre ce a fost vorba si nici nu-i intereseaza despre ce era vorba inainte. Bine, nu e un mod de a acuza, e o constatare. Nu au cum sa inteleaga ce insemna atunci sa nu ai acces la informatie, sa nu ai acces la cultura, sa fii obligat sa participi la tot felul de adunari imbecile. Lucrurile astea, chiar daca se petrec la o varsta frageda, lasa niste urme.

Indragostit erai?

Nu era nimic notabil atunci. Sigur ca existau tot felul de scantei asa..., dar nu a fost nimic notabil, sa-mi ramana peste timp.

Cand te-ai indragostit prima data?

Prima oara, de o fata sasie, la gradinita. Cand aveam problema asta aveam vreo 5 ani... Era sasie si nu stiam daca se uita la mine sau la colegul meu, dar imi placea de ea si o ceream de nevasta.

Ai facut-o un pic mai tarziu, a trecut... Acum ai si un copil. De ce nu o faci din nou?

Asta e problema mea, e o problema de familie si tine strict de intimitatea mea. Astea sunt problemele noastre, ce fac eu, cum fac eu... ce face Camelia... astea ne privesc doar pe noi.

Copilul ce face?

E bine, e la gradinita acum si are o serbare... Ne povesteste, de cate ori am timp ma duc si eu si-l iau de la gradinita, vorbim, cantam, dansam si de fiecare data invatam lucruri noi si mereu spun ca e motorasul care ma impinge asa inainte. Ma face sa zambesc de cate ori am asa... negura pe suflet si am ajuns sa-mi dau seama ca este atat de important sa ai un copilas, sa poti sa stai langa el... Sa te bucuri de el. Restul nu conteaza.

Crezi ca o sa-ti calce pe urme?

Nu stiu si nici nu vreau sa ma gandesc la asta pentru ca eu am fost copilul care tot timpul era intrebat da’ tu ce o sa faci, da’ o sa faci ca tatal tau? Tot timpul eram copilul de la care se astepta ceva, pentru ca eram baiatul lu’ cutare. Tocmai de aceea habar nu am ce o sa faca, imi doresc sa faca ce simte, ceea ce se crede capabil sa faca. Singurul lucru care m-ar bucura este sa faca ce-i place, ceea e simte cu adevarat si sa fie dedicat.

Baietii, cand sunt mici, viseaza sa devina fotbalisti.

Sa se faca fotbalist daca asta sa vrea. Daca are talent, sa se faca fotbalist. Si eu am vrut sa ma fac fotbalist si m-am facut actor. Eu cred ca fiecare isi gaseste drumul la un moment dat. Sunt o gramada de carari... Tot incerci, te intorci, dar la un moment dat o iei pe calea care iti este sortita.

Rezultatul muncii, emotia. Unealta de lucru, sensibilitatea.

Daca ar fi sa o iei de la capat ai mai fi in stare sa gasesti drumul cel bun?

Nu stiu daca l-as gasi, dar in orice caz l-as cauta cu aceeasi ardoare. Daca ar fi sa o iau de la capat as face exact acelasi lucru.

Ca veni vorba de fotbal, castiga Dinamo, echipa ta favorita, campionatul?

E foarte greu de spus acum, dar pana una, alta, sa nu uitam ca Dinamo e campioana en titre.

Vreau sa trec un pic la relatia ta cu presa. De fiecare data ziaristii te-au considerat un tip dificil, greu abordabil.

Stii cum e acum? Ca si cum zic eu actorii au zis... Sunt actori si actori... Unii sunt actori cu a mare, altii sunt actori doar pe hartie. Altii sunt artisti, altii raman la prestatii artistice. Oamenii de aceeasi factura se atrag. Niciodata nu am spus ca am probleme cu presa sau toata presa ma considera un om dificil. Majoritatea ziaristilor nu vor decat sa afle lucruri ieftine din punctul meu de vedere si vandabile - care vand ziare - ceea ce pe mine nu ma intereseaza. Peste tot in lume sunt interviuri pe care le fac dintr-un anumit punct de vedere. Sunt oameni care apar in presa de dragul de a aparea si de a-si face popularitate - nu conteaza cum. Nu judec - e o constatare - foarte bine. Meseria mea este pe scena. Sunt o persoana publica, recunosc lucrul asta si imi asum acest risc de a raspunde in fata unei so-cietati si ca imagine, dar in acelasi timp am dreptul la intimitatea mea, am dreptul la intimitatea copilului meu, a familiei mele si a lucrurilor mele personale si a emotiilor mele. In rest poti sa scrii cat de prost sau cat de bun sunt pe scena sau sa scrii despre comportamentul meu. Daca vreau sa fac o declaratie si sa vorbesc despre viata mea, e ok, dar daca nu, e dreptul meu sa nu o fac. Asa ca oamenii care ma considera dificil, cred ca ma considera asa pentru ca nu obtin niste informatii care in mod normal le obtin foarte lejer de la multa lume.

Mai ai intimitate? Poti merge sa mananci linistit la un restaurant?

Nu cred ca exista cineva in Romania, in show-biz, care sa spuna: nu pot sa ies pe strada, ca sunt atacat de fani. Nu cred chestia asta. Eu sunt fericit si bucuros in momentul in care pot sa le ofer oamenilor ceva, chiar cand dau autografe, uneori mi se intampla zilnic, ma bucur. Genul meu de public - oamenii care vin sa te vada si platesc sa te vada, pentru ca la un concert in aer liber publicul este eterogen si vine din diferite motive - unii vin sa asculte, altii sa se intalneasca pe acolo, publicul meu este un public respectuos, cu bun simt.

Alaturi de trupa ta, ai unul dintre cele mai mari tarife percepute in Romania. Asa e?

Noi ne vedem de treaba noastra. Pe mine nu ma intereseaza nici ce se intampla in stanga, nici ce se intampla in dreapta. Tarifele noastre nu sunt in functie de cat castiga altii. Preturile noastre sunt in functie de cheltuielile noastre... Fiecare are socoteala lui. Singurul lucru pe care pot sa-l spun este ca trupa mea este si cea mai numeroasa. In total, cu tehnici, ajunge la 20 de persoane.

De ce nu canti si peste hotare?

Sunt doua considerente aici. 1. In general dupa 1990, lucrurile s-au inversat. Cand se dorea foarte mult sa se plece afara pentru ca se castiga mult mai bine afara - din vanzarea casetelor, din vanzarea discurilor, din spectacolele pentru romani. Acum lucrurile s-au inversat - astazi in tara se castiga mult mai bine decat in strainatate. Acum in strainatate se pleaca in momentul in care nu prea mai ai treaba in tara. 2. Organizarea inca sufera acolo. Ca sa oferi un spectacol in bune conditii, intr-o sala mare, este mult de munca. Majoritatea spectacolelor se desfasoara in restaurante, in scoli, in tot felul de locuri nu neaparat cele mai indicate... Eu cred ca se pot face si spectacole de calitate cum au facut Divertis sau Colibri, dar pentru asta trebuie organizare si cred in implicarea unei televiziuni cum ar fi PRO TV International sau Romania International.

Ai semnat un contract cu o televiziune de la noi?

Exista un proiect de emisiune, dar deocamdata nu am cum sa fac nici un fel de emisiune in acest an, pentru ca nu am timp. Fizic, nu am cum. Am decis sa renunt deocamdata, din lipsa de timp. Am "Chicago", trebuie sa pregatesc si concertele de Craciun, sa ma implic si in proiectul cinematograf. Sa mai fac si televiziune e prea mult. Decat sa le fac prost si pe fuga, prefer... la anul.

Mai iesi la o bere cu prietenii?

As fi absurd sa zic ca nu. Nu e chiar asa. Dar sa nu uitam un lucru - mie imi place ceea ce fac, eu nu iau lucrurile artistice ca pe o povara. Ma implic uneori si in lucruri organizatorice, poate nu e treaba mea, dar din dorinta de a iesi bine, o fac. Lucrurile artistice le fac cu placere. A, si vorbeai de bani, eu nu fac muzica pentru bani, eu nu am facut teatru pentru bani, am facut pentru ca asta mi-a placut sa fac. Ca la un moment dat am inceput sa castig bani din chestia asta, asta e cu totul altceva. Eu nu am facut nici muzica, nici teatru ca sa am succes, am facut pentru ca asta mi-am dorit. Ca succesul a venit, cu atat mai mult...

Cum iti pare perspectiva de a trai in alta parte decat in Romania?

Niciodata nu m-am gandit la lucrul asta, pentru ca... nu spun cuvinte mari, dar nu prea pot sa traiesc dincolo. Sunt foarte atasat de oamenii care mi-s dragi, de locurile de aici. Cel mult as vrea, daca voi avea sansa... sa pot sa fac film afara. Sa stau cateva luni, sa filmez si sa ma intorc.

Stefan Banica Junior este sensibil?

Eu cred ca fiecare dintre noi suntem sensibili. Sensibilitatea este unealta mea de lucru. Eu cu asta lucrez. Pe mine punctul final al unui spectacol sau al unei piese de teatru trebuie sa ma emotioneze. Trebuie sa transmit ceva care sa ajunga la spectatori.

Cand ai plans ultima oara?

Ieri.