Unii cred că dacă se află într-un anturaj important, valoarea se va pogorî şi-asupră-le. De exemplu, o tanti pensionară, vânzătoare la un butic din zona bună a staţiunii Mamaia, căreia îi cer două pungi de pufuleţi şi-o apă, în valoare totală de 10 lei.
În loc de 50 de bani rest, duduia căruntă îmi aruncă scârbos o pastilă de ciungă. Mă arăt imună la mica ei atenţie. Mârţoaga mai împinge niţel ciunga, să plec dracului. Elegant, îi replic babei că doresc bani. N-are. Nu-i nimic, aştept să schimbe sau să-mi returneze un leu întreg.
De-a dreptul uluită, mortăciunea holbează ochii la mine şi urlă că nu-i posibil să-mi dea rest mai mult decât face. Şi expun hoaştei că prefer să-i fiu eu datoare decât ea mie (poate pricepe unde bat). Evident, nu agreează propunerea. În spate, o tânără vrea apă la 3,5 lei. Pe ea o servea chiar patroana care-mi sâsâise printre dinţi că n-a pomenit atâta ţigăneală pentru 50 de bani. Tânăra întreabă politicos patroana dacă poate cumpăra apa cu 3 lei şi-o ciungă. Iritată, aia răspunde că da, în caz că guma e achiziţionată de la magazin. După care urlă către mârţoagă să-mi dea restul. Mârţoaga scoate 50 de bani şi mi-i dă. Ce înţelegem noi de-aici? Că vaca avea, de fapt, rest. Că vaca, deşi probabil avea un salariu de rahat şi în afara orelor de program, când mergea la piaţă, se uita la ultimul bănuţ, aflându-se la Mamaia în shop îşi imagina că e la fel de avută ca toate loazele de week-end şi că asta îi permite să facă pipi în capul oricui. La barul de pe plajă frappe-ul costă 10 lei. Niciodată, nimeni, în nici un caz, nu va returna 1 leu. Umblă vorba că ar fi de mare porc să-i şi aştepţi. Partea de-a dreptul hazlie a poveştii e că toţi gherţoii din jur, văzându-mă orăcăind aşa, nu şi-au închipuit o clipă că eu nu fac decât să ţip pentru nişte principii, ci au privit admirativ şi uşor încurcaţi, ca şi cum aş fi fost un gherţoi mai excentric decât ei.
Citește pe Antena3.ro