DOAR CU CEI MAI BUNI! Cum peisajul mediatic m-a obosit niţel, mi-am zis să trag puţin aer în piept şi să refuz, măcar o săptămână, două, să mă intereseze când a mai avut Răduleasca timp să se vadă cu Oţil, ce cadou superb i-a făcut craiul de Dorobanţi iubitei, ce gagici şi-a mai tras Honorius sau ce şanse de înflorire în peisajul monden are băieţelul Anei Maria Prodan. D'astea. Aşa că mi-am zis să mai arunc un ochi peste nişte vorbe înţelepte despre sex şi relaţii. Ca să ne mai râdem o tură. Iată, de pildă, zice-se că dragostea ar fi triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. Poate d'aia zic unii că dragostea e oarbă. Cum ar veni, până şi omul prost, atunci când e iubit, are un fan declarat care-l vede plin de spirit şi care se uită-n gura lui de parc-ar povesti cele mai cu tâlc isprăvi. De fapt, el tot prost e, doar că fanul e mai tulburat decât e el prost. Uite că dădui şi peste una adâncă, profundă, vanilată, parfumată. Un superb clişeu de dragoste care face să zvâcnească orice inimă sfărâmată şi orice chip înlăcrimat. Zice-aşa: cică mai bine să fi iubit şi să fi pierdut decât să nu fi iubit deloc. La liber, mai bine să-ţi fi pus sufletul pe tavă şi cel sau cea căreia i-o-ntinzi (tava cu sufletu' pe ea) să ţi-o fi aruncat-o indiferent în nas decât să nu fi folosit tava deloc.
Trebuie că gândirea asta aparţine unuia sau uneia care s-a specializat în aruncat cu tava-napoi. În schimb, sunt şi clauze amoroase mişto. Ca, de exemplu, că nu-i frumos să comiţi adulter, mai puţin în situaţiile când îţi vine chef. Asta-i de-a dreptul cool. O funcţiona la fel ca la viciul cu ţigările? Cum că nu-i bine să fumezi, dar dacă abia te-ai lăsat şi te-ai enervat cu adevărat tare, atunci se-nţelege că e necesar să aprinzi o pipă. Zic... Şi, în final, o altă zicere de mare angajament: fă-o doar cu cei mai buni! No comment.