Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
E important să ai lumina bună în dormitor. Şi să ai un soţ care te bagă-n seamă când îi ceri ceva. Am înţeles ideea din două-ncercări.
Dimineaţa când mă-mbrac de serviciu, în caz că pun pe mine ceva ce nu port zilnic, obişnuiesc să-l trezesc şi să-i cer părerea. Băi, ia zi, se vede prin fustă? Totul e OK. Mă simt bine, vai ce alegere inspirată! Până când s-a întâmplat a doua oară. Cineva mă asigură că dacă aş fi de acord ar putea să-mi spună fix câte buline au chiloţii mei. Şi dacă insist, poate să-mi zică şi câte buline are sutienul. Motiv pentru care evaluez câteva posibilităţi.
Ori n-am lumină bună în dormitor, ori soţul meu, ca să nu mă-njure că-l trezesc, răspunde la plesneală, doar să tac şi el să se-ntoarcă pe partea cealaltă liniştit ca un prunc. Dacă mi-ar sugera să schimb ţinuta ar însemna că eu chiar o s-o schimb şi când adoarme el la loc, eu ţac, îl trezesc pentru noi evaluări. Ceea ce n-ar fi bine. În sfârşit, este iar o variantă ca lui pur şi simplu să îi placă rochia cu vedere la buline şi să i se pară că ar fi cazul să le placă tuturor - şi şefilor, şi colegilor şi tuturor celorlalţi cu care urmează să mă intersectez.
Sau, mai grav, e posibil ca el să remarce că se văd chiloţii şi în loc să se gândească, aşa cum ar fi logic, că urmează s-o trimită pe nevastă-sa cu lenjeria la vedere aşa, de-a-n sulea, la birou, lui să-i zboare mintea că ce distractiv ar fi dacă i-ar veni şi lui colega îmbrăcată aşa. Şi-atunci să mă expedieze repede ca să-şi poată vedea mai departe de gândul cu colega, în pătuţ, la căldurică, în liniştea casei goale, pentru că zăluda de nevastă-sa s-a cărat şi acum o fi prin vreun metrou ceva, cu nişte muncitori soioşi alături, cărora, vezi bine, le plac şi lor bulinele de sub fustă. Totul e foarte complicat. Sau aş putea să nu mai port buline...
