Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se zice că Bucureştiul e micul Paris. Şi n-aş îndrăzni să contrazic ideea, pentru că aşa e. Bucureştiul e micul Paris la fel cum eu am acum Turnul Eiffel acasă la mine, într-un apartament din Sectorul 3.
Am adică un breloc de 3 centimetri atârnat la un ghiozdănel turistic. La fel e şi cu Bucureştiul. Avem câteva detalii copiate la scară infinit mai mică şi cu mult mai prost realizate. Dar le-avem.SCRUMIERE. La cafenele, ţigările se sting pe jos. Nu ţi se oferă scrumieră nici dacă soliciţi una. Pare jegos. Atât că, după fiecare client, o tanti dă cu mătura. Iar clientul, cât îşi savurează cafeaua şi tutunul, n-are nici o grijă. În plus, nici scrumul nu zace-mprăştiat pe masă, ciufulit de adieri.
METROU. Metroul însă e un fel de veceu public. Toată lumea pare că se uşurează pe-acolo. Asta-i partea care pute. Partea parfumată însă e că Parisul are 280 de staţii de metrou. Practic nu există loc în care să vrei să ajungi tu şi metroul să nu te ducă. Rapid şi eficient. În cinci ani au deschis patru linii noi. Noi în cinci ani am inaugurat patru staţii noi. Dacă nu cumva mai puţine.
CĂRŢI. Parizienii citesc mult. Oriunde se află, ei citesc. Şi în general se află undeva afară - la cafenea, în parc sau la metrou. Oameni de toate vârstele practică sportul ăsta. Cine ştie, poate de-aia sunt şi mai avansaţi ca noi, că n-a apucat televizorul să-i tâmpească definitiv.
MERCI. Orice conversaţie începe cu un civilizat "mă scuzaţi" şi se termină invariabil cu un "mulţumesc" obligatoriu, deşi să zicem că serviciul respectiv ţi se cuvenea oricum. Nici o replică nu începe cu "auzi, cucoană" ori "prietene, vezi că ţi-o furi". Desigur, de furat se fură. Aşa cum am remarcat eu, au remarcat cu siguranţă şi cei care-şi legaseră cu lanţ bicicleta şi a doua zi au găsit numai o roată.
În rest, scump. Pentru noi, că pentru ei nu pare. Prea scump pentru noi. De-aia probabil nici n-o să trăim prea curând ca ei. Precum şi tradiţionalul "merde!" sau "băga-mi-aş!".
