x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Sunt stresat, deci exist

Sunt stresat, deci exist

de Pompiliu Kostas Radulescu    |    14 Aug 2007   •   00:00
Sunt stresat, deci exist

Pe principiul, dacă te doare capul e semn că-l ai, un studiu recent releva faptul ca un procent covărşitor din populaţia adultă işi urăşte locul de muncă.

Pe principiul, dacă te doare capul e semn că-l ai, un studiu recent releva faptul ca un procent covărşitor din populaţia adultă işi urăşte locul de muncă.

BAROMETRU AFECTIV. Fie că e vorba de un şef care il calcă pe nervi sau de funcţia nesatisfăcătoare pe care o ocupă, celui care gustă din plin zi de zi din "dulceaţa" muncii care, zice-se, innobilează, nu-i trebuie prea mult ca să ajungă destul de repede la sentimente căt se poate de negre faţă de locul său de muncă. Astfel sună concluzia unui studiu intocmit de catedra de educaţie şi cea de asistenţă socială a Universităţii din Michigan.

In acelaşi timp insă, această reacţie cu privire la mediul in care un angajat işi desfăşoară activitatea, poate servi şi ca un soi de "barometru afectiv" al eficienţei sale. Căci, oricăt de bine pregătit ar fi, un angajat nemulţumit sau pur şi simplu stresat de mediul in care este nevoit să lucreze, va avea inevitabil o rată a evicienţei chiar mai redusă decăt a colegului său, poate mai prost pregătit profesional, dar mulţumit. Pe acest aspect esenţial pune accentul studiul cu valenţe "behavioriste" (studiul comportamentelor) al psihologilor americani. Astfel, participanţii voluntari sunt indemnaţi ca, in loc să-şi reprime dorinţele neimplinite cu privire la evoluţia profesională, să reflecteze la propriile defecte ce le cauzează neajunsuri in raport cu locul de muncă, dar şi la o eventuală schimbare de carieră dacă, după o analiză atentă, acest lucru devine inevitabil.

MĂSOARĂ DE ZECE ORI ŞI TAIE O DATĂ. Studiul de psihologie comportamentală oferă la acest capitol şi soluţii pentru ca fiecare să-şi infrăngă cu lucuditate teama firească in faţa unui nou inceput, analizănd pas cu pas plusurile şi minusurile unei atăt de drastice decizii. Iar prodenţa pare să fie aici cuvăntul cheie.

"Să-ţi imaginezi că in viaţă nu vei intămpina obstacole, este o atitudine complet nerealistă", afirmă dr. Andrea Kay, "aşa că, in primul rănd acceptă-le. Nu te grăbi să-ţi faci un nou CV. Mai degrabă evaluează cu atenţie situaţia, ce nu funcţionează in mediul in care lucrezi, dar fă şi o listă a calităţilor şi defectelor tale in raport cu locul de muncă. Dacă la final consideri că situaţia nu mai poate fi remediată, dar că tu eşti pe deplin pregătit să faci faţă cerinţelor unui nou loc de muncă, acţionează in consecinţă", adaugă cercetătoarea americană. "Mai bine să măsori de zece ori şi să tai o dată decăt să greşeşti ireversibil".

POLITICA PAŞILOR MĂRUNŢI. Ia in calcul toate opţiunile pe care le ai şi fixează-ţi de la bun inceput obiective realiste pe termen scurt şi mediu. Este un sfat demn de urmat pentru cei mai mulţi dintre noi care, idealism balcanic, suntem din păcate mai tentaţi de vis decăt de acţiune. Urmănd insă caracterul analitic al studiului ce indeamnă mai curănd la introspecţie, poate ar trebui să ne punem de asemenea problema unui "self improvement", cum spune americanul, care, pe lăngă evidentul aspect pur practic, ne cultivă deasemenea şi adaptabilitatea profesională. Astfel, studiul il recomandă recomandă ca pe un factor cheie al unei eventuale reorientări in carieră.

Un alt element important este comunicarea, atunci cănd iţi cauţi o slujbă pe principiul din "vorbă-n vorbă", căci doar aşa afli lucruri edificatoare despre cum se lucrează efectiv in cutare sau cutare loc. Devine insă esenţială cănd te afli faţă in faţă cu cu potenţialul tău angajator la un interviu, in prezenţa căruia a şti să te prezinţi, sau măcar a vorbi corect gramatical, graţie şi mai sus menţionatului "self improvement", pot face diferenţa dintre şomaj şi-un loc de muncă bun. Expresia, aproape intraductibilă - poate doar prin comunistoidul termen de "autodepăşire" - explică şi de ce aceste calităţi au devenit atăt de rare la noi, incăt ar trebui să ne dea de găndit...

Nu insă şi autorilor studiului pentru care termenul devine uneori echivalentul celui de recalificare. Inimaginabilă pentru romănul măndru de studiile sale care-i aduc un salariu de mizerie, intoarcerea la şcoală pare a fi pentru occidental o cale căt se poate de realistă atunci cănd perspectivele dobăndite astfel ii aduc un raport considerabil nivelului său de trai.

SĂ FACI DOAR CE-ŢI PLACE. Un sfat ce pare că se bate cap in cap cu tot ce ne spuneau părinţii căndva. Şi totuşi…

Cum un lucrător satisfăcut e un lucrător eficient, atăt patronul căt şi angajatul se intălnesc in acest interes comun. Iar cheia pare a fi chiar lucrul făcut cu plăcere. "Singura piedică a omului in a-şi urma visul, este teama de nou. Cu alte cuvinte, teama de necunoscut", afirmă dr. Andrea Kay. "Dar in momentul in care ajungi la cunoaşterea profundă a propriilor limite, cănd dai măsura capacităţii tale, orice obstacol poate fi depăşit".

Astfel, găndirea (uneori stupid de) pozitivă a americanului, ne dă astăzi totuşi o lecţie. Obsesia unei vieţi de renunţări şi a generaţiei de sacrificiu dilatată monstruos la nivelul unei intregi naţii are un leac. E adevărat, doar la nivel individului. Dar cum trăim intr-o lume in care salvarea este exclusiv individuală… Să faci numai ce iţi place… Ce bucurie. Dar cătă responsabilitate… Munca fiecăruia cu sine insuşi. Suntem oare in stare? Sau aşteptăm, ca mai mereu, un "tătic" care să ne spună ce să facem? Succes!

×
Subiecte în articol: magazin