Tarzan în mizerie

Ai un produs botezat Dolce. C-aşa a vrut naşul, i s-a părut un nume norocos, aducător de profit. Şi-ţi pune în braţe Dolce, să-l promovezi. Care-i prima idee genială ce-ţi fulgeră prin sinapse? Tarzan. Nu? Logic. Un sălbatic, un nespălat care se-azvârle din liană în casele oamenilor şi care se civilizează, de la un episod la altul, graţie Dolce et comp.

Targetul e definit: ne adresăm celor care scot sunete în loc de fraze, abrutizaţilor, jegoşilor care abia s-au dat jos din copac, gherţoilor care dansează manele cu picioarele pe volan. Tarzanilor. Pentru noua serie de reclame Romtelecom, CNA ar trebui să inventeze un nou cerculeţ de avertizare: "interzis persoanelor cu IQ>80". Altminteri, privitorul se poate simţi lezat, iar inteligenţa lui - porcăită. În afară de nefericita alegere a personajului principal, reclamele împricinate sunt ridicole prin lipsa de continuitate a naraţiunii.

În primul episod, Tarzan, care se vântură într-o junglă din copac în copac, aterizează pe geam, în sufrageria unor creştini. Are o faţă de pacient fugit de la Bălăceanca. Creştinii mimează sperietura (e trafic intens în casa lor). "Jane?", mârâie Tarzan. Jane e asistenta care-i face intravenos calmantele. Locatarii dau din cap că nu, Tarzan mai urlă o dată "Jane?" şi saltă în aer canapeaua pe care şade familia. "Pot să ud şi canapeaua", ar zice ăla micu', dar asta e dintr-o altă reclamă...

Tarzan o caută pe Jane şi-n şemineu, moment în care capul familiei ia atitudine: "Alo, las-o mă pe Jane, că-ţi găsim noi alta". Unde? Ţeapă pentru Tarzan - pe ecranul televizorului. Proprietarul îi înmânează telecomanda sălbaticului care stă ciuci pe canapea. Tarzan o bagă-n gură (telecomanda).

După reclama asta, emigrează din nou în junglă de unde se aruncă, în spotul următor, în camera unui adolescent. Dă cu uşa de perete, căutând-o pe Jane. Liceeanul îi sugerează şi el să abandoneze scotocirile şi să navigheze pe internet (Tarzan are acum, ca animal de companie, o maimuţă capucin. Cimpanzeii n-au vrut să joace în reclamă, era sub demnitatea lor). "Fă-ţi un profil, ş-o să vezi c-o să găseşti câte pitzi vrei", îl învaţă puştiul cu coşuri. Mama lui o ştii ce face el pe net?

În spotul trei, care începe cu un papagal ciuguling tastele unui telefon fix (ce caută papagalul în reclamă?! Inspiră seriozitate!), Tarzan are deja viză de flotant în apartamentul uneia. Copywriterii sunt răi cu noi, nu ne spun cum a ajuns el acolo. E o axiomă. Papagalul îşi comandă pizza, Tarzan o duce pe pitzi în braţe. El e pieptănat, ea - îmbrăcată de la reducerile din second-hand. În spotul patru el are părul dat cu balsam şi duce în mâini o tavă cu mâncare.

Se aşează în genunchi, pune tava jos, coafura rezistă! Papagalul comentează: "Îi dai să mănânce. Mănâncă mult! Ăuuu!". Tarzan îi atinge piţipoancei nasul cu degetul. Dezgustător!, vorba papagalului. Care cere să fie băgat în seamă. "Ooof, gaaata, gaaata!", îl ceartă ea, cu voce şi accent de mitzi-pitzi. Tarzan muşcă dintr-un copan. Are nevoie de calorii pentru ceea ce urmează. Spotul cinci, în care el poartă ochelari şi probează nişte papucei de pluş albaştri cu muţunachi.

"Mă întreabă mama dacă-ţi plac papuceii", se hlizeşte pitzi, în plină chat-uire cu mă-sa. Tarzan nu vorbeşte (e mut?), dar scrie pe chat. "Ce scrii acolo?", îl întreabă ea. Care vorbeşte, dar e analfabetă. Apare papagalul din spatele laptopului: "Bau! Hai nu fi papagal!", îl loveşte el pe Tarzan în plex. Bun, Tarzan şi-o cam merită, dar noi, noi cu ce suntem vinovaţi?

"Tarzan se luptă-n junglă, cu tigrii şi cu lei/ S-o apere pe Cita şi pe copiii ei/ Cita, Cita, zăpăcita, a umblat cu dinamita/ Dinamita a luat foc/ Ieşi afară tu din joc!". Data viitoare vom descoperi cipsurile care balonează sânii.