Regizor, scenarist, director de creatie si om de televiziune, Herman Vaske e accesibil din anii â90 participantilor la Cannes si de anul acesta si celor de la Golden Drum prin interviurile cu nume mari ale societatii contemporane: de la lideri politici, ca Gorbaciov, si spirituali, vezi Dalai Lama, la figuri iconice din show-biz, ca Mila Jovovich sau David Bowie, din muzica si stiinta. Temele? Despre nasterea si moartea ideilor, despre creativitate si/sau bani, despre utilitatea sau inutilitatea visatorilor.
TEODORA MIGDALOVICI
 |
HERMAN VASKE. Unul dintre cei mai premiati creativi germani, initiatorul Emotional Network, nu pune pret pe aparente |
 |
INTERVIU. Cu Dalai Lama in "De ce esti creativ?" |
Jurnalul National: Cum ati reusit sa fiti acceptat cu atata naturalete de un mediu atat de selectiv, de exclusivist si, pe alocuri, de snob, asa cum este cel al organizatorilor Festivalului de la Cannes?
Herman Vaske: E adevarat ca la Cannes cei mai multi lectori au fost anii buni din Regatul Unit sau din Statele Unite si, pe alocuri, din Franta. Germania nu era o tara cu o absoluta reputatie in creativitate. Totusi, pentru mine n-a contat niciodata de unde vin - din punct de vedere al profesiei, nu ma intelegeti gresit - , ci ce am de transmis, despre ce si cui. O credinta oarba ca lucrurile pe care le fac sunt cele care conteaza si nu unde m-am nascut, m-au adus in cel mai firesc mod pe lista de vorbitori la festivalul din sudul Frantei.
Bine, bine, dar Estul (si seminariile despre natiuni de la Golden Drum confirma teoria) are si el o oferta generoasa in termeni de personaje aproape la fel de carismatice ca Herman Vaske, cu la fel de multa pasiune in demersurile lor profesionale. Cu toate acestea, au trecut 15 ani de la caderea blocului comunist si sunt condamnati la aceeasi "periferie" a notorietatii. Raman ilustri si necunoscuti.
Adevarat. Totusi, la mine legatura cu Cannes e mai fragila decat pare. A fost aproape conjuncturala, in sensul in care nu mi-am propus
la-nceputul carierei sa ajung acolo. Asa s-a intamplat. Interviurile cu "personalitati simbol" ale vremurilor pe care le traim n-au fost initial concepute pentru festivaluri de publicitate, acolo au ajuns ca o consecinta a popularitatii lor. La inceputuri, e drept, in forma mult mai extinsa, de serial, ele au fost gandite pentru canalul franco-german ARTE.
Si inainte de ARTE?
Inainte de a lucra pentru ARTE am frecventat cel putin un deceniu lumea publicitatii - nu doar in Hamburg, Düsseldorf si Frankfurt, dar si la New York, Los Angeles, Londra. Am lucrat pentru Saatchi, DDB, Lowe, Springer&Jacoby, FCB pe cele doua continente. In America am simtit pe pielea mea suflul revolutiei creative care incepea sa apuna incet, incet. In anii â70-â80 am prins inca perioada in care comunicarea la Volkswagen taia rasuflarea competitiei - era indrazneata si provocatoare. Charles Saatchi si o sumedenie de mari nume - care facusera publicitatea moderna - erau inca la lucru, cu manecile suflecate. A fost o perioada in care am invatat foarte mult, iar publicitatea americana mi-a imbogatit infinit orizontul. Apoi am avut o perioada in care am lucrat in presa si, astfel, am ajuns sa cunosc nume reputate ca Bowie sau U2, si cu unii dintre acestia am legat prietenii de-o viata. Cand am abandonat FCB in favoarea ARTE,
care-i fusese client - pentru ca ideea de a face interviuri pe tema creativitatii, a originii inspiratiei, era una veche - mi-au servit mult experienta si contactele din presa.
Pentru unii ar parea de necrezut: ati dat munca de agentie pe cea de televiziune!
Simteam nevoia sa fac o pauza de Colgate (rade).
Cand ati revenit la publicitate?
La drept vorbind, n-am renuntat niciodata la modul absolut. Dupa caderea zidului Berlinului, la festivalul german de publicitate am fost invitat pentru prima data sa fac o adaptare a interviurilor cu personalitati pe o tema data. Povestea s-a soldat cu succes si aceasta a fost anticamera pentru prezentarile de la Cannes. Simplu, nu?
PRAGMATIC
"Pe mine, unul, experienta m-a invatat ca intre o idee formidabila, dar nepusa in practica si una medie dusa la bun sfarsit, favorita iese ultima. O idee nematerializata e o idee moarta. Deh, consecinta pragmatismului american!"
VIZIUNE
"Ca sa reusesti trebuie sa ai viziune. Sa stii unde vrei sa ajungi. E ca in fotbal. Fara sa tintesti poarta n-ai cum sa marchezi. E capital sa visezi, secretul e sa nu ramai un visator" - Herman Vaske, Regizor, scenarist, director de creatie si om de televiziune
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
