"Versetele satanice" - cea mai controversată carte din istorie, apare in Romănia

"Versetele satanice", cea mai controversată carte din istorie, pentru care Salman Rushdie a fost condamnat la moarte printr-un decret religios (fatwa) proclamat in 1989, apare miercuri, in Romănia, la editura Polirom.

"Versetele satanice", cea mai controversată carte din istorie, pentru care Salman Rushdie a fost condamnat la moarte printr-un decret religios (fatwa) proclamat in 1989, valabil şi astăzi, al fondatorului Iranului, ayatollahul Khomeini, apare miercuri, in Romănia, la editura Polirom.
   Cartea "Versetele satanice" de Salman Rushdie, traduse de Dan Crăciun, continuă, şi după 18 ani de la apariţie, să provoace proteste de stradă in Pakistan şi Iran, va apărea in colecţia "Biblioteca Polirom", fiind ultimul volum din seria dedicată autorului, potrivit editurii.
   "In sinea mea a existat intotdeauna o luptă corp la corp intre «acolo» şi «aici», intre ispita rădăcinilor şi cea a drumului. In această infruntare dintre cei dinăuntru şi cei din afară, m-am obişnuit să mă simt concomitent in ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinţe, fire şi circumstanţe, pur şi simplu nu aparţin. Această neapartenenţă - la care mă gindesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului - este acum patria mea artistică", a afirmat Salman Rushdie, care se ascunde de nouă ani.
   Deşi mai cunoscut pentru "Versetele satanice", Salman Rushdie nu este nicidecum omul unui singur roman. Artist erudit şi angajat, Rushdie este un martor luminat al perioadei sumbre pe care lumea modernă o traversează. "Cazul Rushdie", pentru că deja poate fi numit "caz", a reuşit performanţa de a depăşi limitele literaturii şi ale culturii, in general, ajungănd subiect la ordinea zilei in cercurile politice sau ale societăţilor civile de pretutindeni.
   De la debutul său ca om de litere, in 1975, Rushdie a căştigat un număr impresionant de premii şi diverse alte recompense. De patru ori laureat al Booker Prize for Fiction, poate cel mai important premiu literar de limba engleză, ("Copiii din miez de noapte", "Ruşinea", "Versetele satanice", "Ultimul suspin al Maurului"), căştigător, in 1981, al James Tait Black Memorial Prize ("Copiii din miez de noapte"), in 1984, in Franţa, al Premiului pentru cea mai bună carte străină, pentru "Ruşinea", in 1988 şi 1995 al Whitbread Novel Award, pentru "Versetele satanice", apoi pentru "Ultimul suspin al Maurului", şi lista poate continua. Italia, Marea Britanie, Germania, Suedia, Mexic: toate ţările il omagiază, Franţa il face Comandor al ordinului Artelor şi Literelor in 1999, in timp ce Universitatea Liege, din Belgia, ii decernează titlul de Doctor honoris causa in 2000, onorăndu-i astfel lupta pentru libertatea de exprimare.
   Salman Rushdie s-a născut pe 19 iunie 1947, intr-o familie instărită din Bombay, India. Deşi musulmani practicanţi, părinţii săi erau liberali in găndire, lucru pe care Rushdie l-a scos mereu in evidenţă atunci cănd a făcut comparaţie cu atitudinea unor fundamentalişti. "Exista (la părinţii săi, n.r.) o voinţă absolută de a vorbi despre tot, nu exista nicio anatemă, aceste reguli care stabilesc despre ce anume nu trebuie să vorbeşti", spunea scriitorul mai tărziu.
   După independenţa şi impărţirea Indiei, mulţi musulmani emigrează in Pakistan, unde se simt mai in siguranţă. Insă familia Rushdie rămăne la Bombay, oraş care va fi extrem de prezent in opera scriitorului, in special in "Copiii din miez de noapte" şi "Ultimul suspin al Maurului". Aici, tănărul Salman primeşte o educaţie anglofonă şi anglofilă, pentru ca, la 13 ani, să fie trimis la Rugby, faimoasa şcoală privată situată in centrul Angliei. La insistenţele tatălui său, el intră, mai tărziu, la King's College din Cambridge, unde studiază istoria, intre 1965 şi 1968.
   In 1962, India devine mai puţin ospitalieră pentru musulmani, iar familia lui Rushdie se mută in Anglia, unde stă doi ani, pentru ca mai apoi să se instaleze definitiv la Karaci, in Pakistan, impotriva voinţei lui Salman.
   Revenit la Karaci, cu diploma abia obţinută in buzunar, Rushdie intră la televiziunea pakistaneză ca producător, post in care va trebui să suporte o cenzură omniprezentă. "Evadează" la Londra, unde lucrează in mai multe agenţii de publicitate, pănă in 1981. In 1973, participă la un concurs de literatură de ficţiune şi astfel se naşte primul său roman, "Grimus", publicat in 1975. Cel de-al doilea, "Copiii din miez de noapte" (1981), căştigă Booker Prize şi ii aduce celebritatea mondială. Cartea a fost interzisă in India din cauza portretelor nu tocmai flatante făcute Indirei Gandhi şi fiului acesteia, Sanjay, care a fost implicat intr-o campanie de sterilizare controversată.
   Apar apoi "Ruşinea" (1983), "The Jaguar Smile: A Nicaraguan Journey" (1987) şi "Versetele satanice" (1988), care căştigă Whitebread Award. Incă de la apariţie, acest ultim roman este interzis in India şi Africa de Sud, şi ars pe străzile din Yorkshire.
   In ziua de 14 februarie 1989, ayatollahul Khomeini lansează, pe undele Radio Teheran, ordinul religios (fatwa) care il condamnă pe Rushdie la moarte, acesta fiind, din acel moment, obligat să intre in clandestinitate. O fundaţie din Iran oferă o recompensă de un milion de dolari pentru moartea lui Rushdie, suma fiind dublată in 1997.
   "Informez măndrul popor musulman din lumea intreagă de faptul că autorul cărţii «Versetele satanice», care este contrară Islamului, Profetului şi Coranului, precum şi toţi cei implicaţi in publicarea ei şi care ii cunosc conţinutul sunt condamnaţi la moarte (...) Chem toţi musulmanii zeloşi să ii execute repede, oriunde s-ar afla (...) Oricare dintre cei ce vor fi ucişi in timpul executării (acestei fatwa, n.r.) va fi considerat martir".
   In 1998, Morteza Moqtadale, procurorul statului iranian, reinnoieşte sentinţa de condamnare la moarte a lui Rushdie. In următorii ani de după proclamarea ordinului religios, manifestaţii violente au loc in India, Pakistan şi Egipt, care duc la moartea mai multor persoane. In ciuda publicării, in 1990, a unui eseu scris de Rushdie pentru a calma criticile şi pentru a-şi cere scuze, in care scriitorul reafirmă respectul său pentru islam, clerul iranian nu işi retrage ameninţările cu moartea la adresa sa.
   Deschiderea va veni de la mediile politice iraniene. In septembrie 1998, guvernul preşedintelui moderat Mohamad Khatami anunţă că statul iranian nu va face nimic pentru a pune in aplicare fatwa sau pentru a incuraja pe cineva să o facă. Cu toate acestea, in februarie 1999, la zece ani de la proclamarea fatwa, ayatollahul Hassan Sanei promite 2,8 milioane de dolari drept recompensă pentru moartea lui Rushdie.
   De atunci, Salman Rushdie se ascunde, sub protecţia Scotland Yard. Căsătorit de două ori, in 1976, cu Clarissa Luard, apoi in 1988, cu scriitoarea americană Marianne Wiggins, Salman Rushdie divorţează de aceasta din urmă in perioada cănd este obligat să trăiască ascuns. Continuă să scrie şi să publice cărţi, precum "Orient, Occident" (1994), sau "Ultimul suspin al Maurului" (1995).
   In vara acestui an, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii l-a innobilat pe Salman Rushdie, fapt ce atras proteste din partea liderilor musulmani, dar şi proteste de stradă in Pakistan, in timp ce numărul doi in ierarhia reţelei al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, a ameninţat cu noi atacuri impotriva Marii Britanii. Al-Zawahiri şi a criticat decizia Marii Britanii de acordare a titlului de cavaler scriitorului Salman Rushdie, afirmănd că regina Elisabeta le-a transmis un mesaj clar musulmanilor, onorăndu-l pe un autor care a insultat Islamul şi promiţănd că reţeaua pe care o conduce pregăteşte un răspuns.
De asemenea, Iranul l-a convocat pe ambasadorul Marii Britanii la Teheran, Geoffrey Adams, pentru a protesta faţă de decizia reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii de a-l decora pe Salman Rushdie.
   In ciuda ameninţărilor, Rushdie nu a renunţat la convingerile sale şi a indemant, in 2005 intr-un articol publicat in The Times, la o "reformă musulamnă", arătănd că "este nevoie de depăşirea tradiţiei, de o mişcare de reformă, pentru a adapta conceptele fundamentale ale Islamului la epoca modernă". E nevoie de "o reformă musulmană pentru a combate nu doar ideologii Jihadului, dar şi şcolile religioase prăfuite şi sufocante ale tradiţionaliştilor, deschizănd larg ferestrele comunităţilor, acum inchise, pentru a intra aerul proaspăt de care acestea au mare nevoie". Potrivit acestuia, mulţi dintre musulmanii din Marea Britanie trăiesc la graniţele comunităţii şi, in asemenea medii izolate, "alienarea tinerilor se poate produce cu uşurinţă".
   Editura Polirom a mai publicat, sub semnătura lui Salman Rushdie, "Ruşinea" (2001), "Ultimul suspin al Maurului" (2002), "Harun şi Marea de Poveşti" (2003), "Pămintul de sub tălpile ei" (2003), "Orient, Occident" (2005), "Dincolo de limite" (2006), "Shalimar clovnul" (2006), nominalizată la premiul Booker şi "Copiii din miez de noapte" (2007).