Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
„1942,
Vineri, 27 februarie
Marele Cartier General a dat o dezminţire formală cu privire la încercuirea Armatei a XVI-a de ruşi în regiunea Lacului Ilmen. Ruşii la rândul lor au repetat ştirea dată, dând şi numele generalilor încercuiţi: generalul Busch, comandantul Armatei, Brockdorf (sau aşa ceva) şi Hansen – comandanţi de grupe mai reduse. Printr-un comunicat special, comandamentul german dezminte şi faptul acesta, afirmând că zişii generali şi corpurile lor n-au fost niciodată încercuiţi...
Generalul Tătăranu, subşeful Marelui Stat Major, cu care am dejunat ieri la Dombrovski – şi care trebuie să cunoască exact situaţia, mi-a explicat cum stau lucrurile. Forţe sovietice s-au strecurat, destul de numeroase, prin golurile lăsate de nemţi, dincolo de front, în partea de sud a Lacului Ilmen. Frontul german nu s-a clintit şi ţine pe linia lui, iar lupte se dau în dosul frontului! Ruşii pretind că au încercuit aceste trupe care ţin frontul, iar nemţii pretind la rândul lor că au încercuit pe cele bolşevice care s-au aventurat înapoia frontului...
Tătăranu crede că nemţii vor nimici formaţiunile ruseşti prost conduse şi prost instruite. Ruşii dau năvală, dar de obicei dânşii plătesc spezele neprevederilor! Aşa, la Centru, spre Smolensk a pătruns o mare masă de cavalerie (Tătăranu vorbea despre 30 de divizii!!) din care nu va mai scăpa nici un om! La Sud, pe Doneţ, ruşii făcuseră o pungă înspre noi care ne-a îngrijorat chiar un moment şi ameninţa siguranţa Crimeii şi a Niprului inferior. Dar acolo lucrurile au fost repuse în ordine şi situaţia a fost restabilită. Tătăranu spune că nemţii au mâncat câteva bătăi, fiindcă au lăsat frontul în paza unei perdele de trupe prea subţiri (care acum se întăreşte din nou), dar că aceste bătăi sunt folositoare, «să mai sângereze şi ei» (amicul Tătăranu recunoaşte valoarea nemţilor, dar nu îi iubeşte), să vadă cum e.
Armata rusă actuală e de calitate mult inferioară celei de astă-vară. O dovadă: o brigadă română a menţinut toată iarna frontul împotriva a trei divizii bolşevice... Material de război au încă mult, dar nu ştiu să se servească de el. Un avion german pune şase avioane ruseşti pe fugă şi o escadrilă întreagă nu e în stare să lupte cu unul sau două avioane germane. Nemţii le doboară ca pe ciori: în zece zile, de la 14 la 24 februrie, au doborât 403 avioane şi n-au pierdut decât 28... Tătăranu n-are nici o grijă de frontul rusesc: cum va veni primăvara, nemţii vor începe o ofensivă căreia ruşii nu îi vor putea rezista.
Până atunci, fluctuaţiile imensului front n-au nici o importanţă... Toate câte mi le-a spus Tătăranu m-au reconfortat mult. De ce nu se spun în gura mare?
Buletinele ruseşti de victorie par a fi menite să încurajeze mai ales moralul aliaţilor lui Stalin. Totuşi, nici Cripps, care a debutat în Camera Comunelor cu un discurs mai mult pesimist, nici Alexander, primul lord al Amiralităţii, care a expus şi el în Camera Comunelor situaţia războiului naval, n-au făcut caz de aşa-zisele «succese» ruseşti, căci nici nu le-au pomenit...
Attlee, ministrul laburist, a anunţat în Camera Comunelor că chinezii din Ciung-King au oferit colaborarea lor contra japonezilor în Birmania, colaborare care a fost primită cu recunoştinţă şi că trupele lui Ciang-Kai-Shek au şi luat contact cu inamicul. E o lovitură grea pentru japonezi, fiindcă vor fi luaţi în Birmania între două focuri, cât timp linia de comunicaţie dintre Calcutta şi China (situată mai la vest şi mai la nord de linia Rangoon — China) nu va fi tăiată... În afară de Birmania, efortul principal al japonezilor e îndreptat acum împotriva insulelor Jawa şi Sumatra. Sumatra e aproape cucerită, în curând va fi şi Jawa. Japonezii anunţă că ar fi torpilat la nord-est de Noua Guinee vasul purtător de avioane american «Yorktown», de 19.000 tone...
După câte se spune, ungurii nu vor trimite pe front mai mult decât 120.000-150.000 de oameni, şi aceştia în cea mai mare parte recrutaţi printre românii din Ardeal...
Veturia Curva a reintrat în graţiile lui Antonescu, şi primul ei act a fost să împace (pe jumătate) pe Gigurtu cu Mareşalul...
Circulă din nou tot felul de zvonuri. Se zice că Killinger va fi rechemat şi că în locul lui va veni von Schulemburg, care a mai fost la noi înainte de a fi numit ambasador la Moscova. E greu de crezut ca din ambasador să-l facă iar ministru – pentru noi ar fi însă bine, căci ne cunoaşte şi este un om foarte cumsecade. După un mitocan, ar veni iarăşi un gentleman, căci un bădăran ca Killinger n-au trimis niciodată până acum germani la noi. Ne vom consola însă dacă va rămâne şi Killinger: e sperietoarea Verzilor!
Se mai zice că miniştrii noştri la Berlin (Bossy), la Madrid (Niki Dumitrescu) şi la Budapesta (Filotti) vor fi rechemaţi, căci n-au prea reuşit nici unul în posturile lor... La Berlin se vorbeşte să fie trimis... Petrovici!!! Apoi, ăsta va reuşi desigur! Aflu cam târziu că dl Petrovici (mon con-Philosophe!) a fost demisionar acum patru-cinci săptămâni. Într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri, Mareşalul Antonescu, enervat de o prostie a unuia dintre cei prezenţi, s-a pus să urle la toţi: «Ce? Vă credeţi miniştri? Nu sunteţi miniştri, numai domnul profesor Antonescu (!!) e ministru, ceilalţi sunteţi toţi simpli funcţionari!». Petrovici s-a simţit jignit în amorul său propriu de «con-filosof»..
Şi şi-a dat demisia! Care a fost natural refuzată şi «con-filosoful» n-a mai insistat! În legătură cu vizita pe care mi-a făcut-o Dumitrescu-Zăpadă, mi se spune că legionarii din vechea gardă a lui Codreanu caută să facă legături cu toţi cei care ar putea să mai ocupe în viitor un loc de conducere, ca să se strecoare şi pe lângă dânşii... Să mă socotească şi pe mine ca un om de viitor? Săracii! Dar ce să mă mir, căci aşa mă socoteşte şi Neubacher (!!!), după câte mi-a raportat cineva care a auzit-o din gura lui! Mi se mai spune că s-ar fi constituit şi un grup de legionari «anglofili» (devin şi legionarii oportunişti şi mizează pe toate tablourile). Printre aceştia ar fi şi drul Cantacuzion («Pigeon», fiul lui Papanel), actualmente în fruntea cenzurii filmelor. În această calitate a lăsat să treacă în filmul Tosca, care rulează la Capitol, următoarea apostrofă a unuia dintre personaje: «Malta va rămâne totdeauna a englezilor!». De câte ori vin aceste cuvinte, publicul izbucneşte în aplauze! Publicul e publicul, adică răzvrătit şi cam prost!
Atentatul contra lui Papen, de la Ankara, continuă să fie viu comentat în presa axistă. În Turcia, ancheta se face cu toate aparenţele severităţii. La Constantinopol au fost arestaţi mai mulţi englezi, învinovăţiţi că ar fi răspândit manifeste contra Germaniei... Firele complotului rămân însă ascunse.”
(Va urma)
