Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
„1942
Joi, 12 martie
Starea Regelui Suediei e mai puţin bună... Înaltul pacient duce 84 de ani în spinare şi operaţia la care a fost supus e din cele mai grele. Presa bulgărească, în unanimitate, vorbeşte cu recunoştinţă despre prietenia bulgaro-română (!!) cu prilejul ajutorului pe care Guvernul nostru l-a dat inundaţilor de la Vidin: bărci de salvare, ospitalizare pe teritoriul nostru a sinistraţilor şi... 300 000 leva! Cât timp are să-i ţină prietenia pe bulgarii noştri?
Cataclismul apelor Dunării, al căror nivel a întrecut cota cea mai ridicată în ultimii 20 de ani, începe să ne supere şi pe noi. La Giurgiu mai lipseau ieri 12 centimetri pentru ca apele să inunde depozitele de zahăr ale Societăţii «Danubiana». S-a evacuat tot la timp. Apele au trecut peste diguri şi chiar dacă nu le-au luat, va rămâne atâta apă în spatele lor (din lipsă de pompe suficiente), încât nici o însămânţare nu va putea fi făcută în primăvara aceasta...
Cancicov a depus raportul său şi aşteaptă să fie chemat de Mareşal, pentru ultimele înţelegeri — dacă se va ajunge până acolo. Se zice că Cancicov va fi numit ministru fără portofoliu şi preşedinte al Delegaţiei Economice, cu drepturi de conducere şi îndrumare a Departamentelor Economice. Mareşalul Antonescu cere în fruntea acestor departamente oameni «cu experienţă dovedită», nu diletanţi sau teoriticieni care să facă experienţe. E mai mult ca sigur — în cazul în care planul Cancicov va fi adoptat — că mai toţi miniştrii Economiei vor fi schimbaţi. Antonescu e foarte supărat pe Dănulescu, «un caraghios care a compromis regimul», şi pe Marinescu care i-ar fi dat date statistice false, cu prilejul ultimei sale vizite la Hitler.
Führerul a reproşat Mareşalului că România nu şi-a îndeplinit angajamentele sale economice şi i-a dovedit că cifrele cu care venise de la Bucureşti nu erau exacte... La înapoiere, a fost o scenă violentă între Mareşal, Marinescu şi finanţistul Stoenescu. Mareşalul a urlat. Miniştrii au răspuns că ei avuseseră dreptate, dar că la Cartierul lui Hitler nu se ţinuse seamă de importurile clandestine din România... «De ce nu mi-aţi dat o statistică privitoare la aceste importuri?» — «Fiindcă — au răspuns miniştrii — dacă am fi avut o statistică, ele n-ar mai fi fost clandestine! Le-am evaluat grosso modo şi global, socotind după unele cazuri descoperite şi împiedicate!» Şi aveau dreptate miniştrii...
Dar cine ne conduce! Un paranoic autoritar, care nu ştie nimic şi crede că le ştie toate... A avut dreptate Pflaumer când a spus Mareşalului: «O ţară nu se comandă, o ţară se conduce!» Cu regimul cazon, o fi bine din punct de vedere politic (?), dar din punct de vedere economic mergem direct la faliment... Cei care au vorbit în ultima vreme cu Mareşalul îmi povestesc că e furios pe marea industrie, care câştigă prea mult (vai de ea!) şi că va crea uzine de Stat, în fiecare ramură şi că industriile particulare vor trebui să-şi conformeze preţurile cu ale fabricilor oficiale! Industriaşii vor fi încântaţi, căci preţurile Statului vor fi mult mai ridicate ca ale lor! Antonescu vrea ca industria să-şi scadă preţurile şi cu logica care- l caracterizează a spus lui Manolescu-Strunga că principala lui preocupare în momentul de faţă (pe terenul economic!) e sporirea salariilor muncitorilor!!! Şi ăsta face demagogie... Mareşalul s-a mai declarat entuziasmat de agricultura sovietică...
Colhozurile l-au umplut de admiraţie, căci randamentul unui hectar în Ucraina (Cernoziomul din Ucraina nu se poate compara cu pământurile noastre argiloase sau istovite...) sub ruşi, a fost de 4.000 kg la un hectar (graminee) în loc de 800, la noi... Avantajele culturii mari, ale mecanizării, ale raţionalizării şi ale selecţiei seminţelor sunt mari; nu era nevoie de experienţa colhozurilor — dar cum împacă Mareşalul dorinţa lui de ridicare a muncitorilor, cu regimul sovietic care a transformat «omul» într-o mizerabilă şi prăpădită unealtă? Logică, şi aci.
Pe un raport al generalului de la Finanţe, Mareşalul a pus rezoluţia: «Dl Stoenescu vrea să facă pe Schacht; să se mulţumească să prezideze deocamdată Delegaţia Economică...». Tot logica cazonă...
Citește pe Antena3.ro
La ultima sa călătorie la Marele Cartier german, Antonescu a remis lui Hitler un Memoriu privitor la drepturile României şi la reacţia produsă în Ardeal de spurcatul Arbitraj de la Viena din 1940. În acest memoriu, Mareşalul afirmă că chestiunea Transilvaniei e şi va fi mai importantă pentru pacea Europei decât a fost chestiuna Coridorului polonez... Maniu şi Brătianu (Gheorghe), care au citit Memoriul au declarat că a fost foarte bine redactat, şi că ei nu l-ar fi conceput altfel ...
Ce peltea trebuie să fie!
Schimbarea de Guvern la Budapesta nu schimbă nimic, în realitate, şi în politica maghiară. Tot aceeaşi oameni, magnaţii şi asociaţii lor ovreii, trag sforile. Bárdossy era prizonierul lor — actualul Guvern cu Kállay în frunte e compus din oamenii lor de paie... La Berlin, schimbarea de Guvern de la Budapesta n-a produs nici o impresie, nici o reacţie. Cunosc, se vede, şi nemţii dedesubturile politicii maghiare... Numai să continue, fie şi cu reticenţe, Kállay politica lui Bárdossy...
Mareşalul Antonescu spunea cuiva: «Dea Dumnezeu să nu trimită ungurii tot atâţi soldaţi pe front, cât noi!». Această exclamaţie ca şi Memoriul înaintat lui Hitler la ultima vizită, dovedesc că Antonescu nu are în buzunar, cum s-a spus, Ardealul ce ni s-a furat.
Şi că mai are de furcă ca să-l obţină... Dar putem socoti, că azi, conjunctura ne e favorabilă nouă... Dar vorba românului, «toamna se numără bobocii» şi vor mai trece multe veri până să vină toamna pe care o aşteptăm noi”...
(Continuarea în numărul următor)
