E bine că am scăpat de concursul de platitudine generală

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (145)
Colonelul Petrini a intentat un proces javrei de Toma Petrescu fiindcă i-a trecut în lista masonilor, fără să fie, fapt pentru care, deşi e decorat cu Mihai Viteazul, i s-a luat comanda regimentului. Petrini a fost găsit semnat pe “menu-ul” unui banchet masonic dat în cinstea lui Trancu-Iaşi, banchet la care fusese invitat nu ca mason, ci ca prieten personal al zisului Trancu. În cursul procesului, martorul dr. Trifu (un antimason înfocat) a produs foaia de jurământ masonic a d-lui Titu Dragoş, ministru în actualul Guvern, deşi Mareşalul Antonescu a declarat că se împuşcă dacă i se va dovedi că unul din miniştrii săi a fost mason!!! Caraghioşii!
_____
Colonelul Dumitrescu (sau aşa ceva) preşedintele unui tribunal militar din Bucureşti a luat 50 000 lei mită ca să puie în libertate pe fotograful Buzdugan, inculpat pentru nu mai ştiu ce. Denunţat de avocatul lui Buzdugan, colonelul a fost prins asupra faptului, la “Leul şi cârnatul” în momentul în care încasa banii... A fost imediat arestat. Om fără noroc, căci alţii şi altele iau sute de mii şi milioane, şi nu-i mai tulbură nimeni...
_____
Circulă cu insistenţă zvonuri de mare tensiune între Mareşalul Antonescu şi nemţi. Zvonurile, la Bucureşti, trebuiesc luate cu mare rezervă. Şi apoi formula “nemţi” e cam vagă. Care nemţi? Cu gheşeftarii veniţi în România după afaceri, pare că într-adevăr raporturile s-au răcit rău de tot. Şi întrucâtva cu “afaceriştii” regimului nazist, de la Berlin. Raporturile politice, raporturile lui Antonescu cu Hitler, sunt însă şi încă foarte bune. Adversarii lui Antonescu notează însă că Mareşalul Mannerheim n-a fost niciodată la Hitler şi că Hitler s-a dus la el — pe când Antonescu care s-a dus de zece ori “ad limina”, n-a primit încă vizita Führerului... Şi militarii germani din Bucureşti au început să mârâie, să declare că trupele române sunt excelente, dar că Conducătorul lor e deplorabil şi că de aia i s-a luat comanda forţelor germano-române încă de astă toamnă, după trecerea Nistrului
Cercurile germane de la noi — anumite cercuri — nu se sfiesc a vorbi de “succesiunea” lui Antonescu şi pomenesc numele mareşalului Prezan (da, Prezan!) pentru locul de “Conducător”, şi al lui Iacobici ca şef al Armatei, în subordine. Cum aceste cercuri anunţă şi plecarea lui Killinger, nu e greu de ghicit că zvonurile pornesc din oficina lui Neubacher... Se zice pe de altă parte, că Mareşalul Prezan, care a tăiat toate legăturile cu Antonescu, ar fi devenit foarte filo-german — mareşalul Prezan, şi mai ales doamna Olga Prezan...
Şi mă gândesc acum, că în mijlocul grijilor şi necazurilor noastre, nici nu ne-am dat seama de schimbarea de comandament, de faptul că în loc ca trupele germane şi române să rămână sub comanda generalisimului român pe frontul din sud-vest — trupele române au fost încadrate în armatele germane şi puse sub comanda generalului Von Manstein şi a mareşalului von Bock... Şi nici nu ştim — şi nici n-a căutat nimeni să ştie — când s-a făcut această schimbare, înainte sau după ocuparea Odessei? Comandamentul lui Antonescu, care ne-a măgulit atât când i s-a încredinţat, a fost atât de şters încât nici nu ne-am dat seama când a încetat...
Înregistrez aici aceste zvonuri şi comentarii fiindcă mă asaltă din multe părţi... Ce e sigur, e că Antoneştii devin pe zi ce trece mai odioşi civililor, militarilor, şi acum şi nemţilor...

Luni 8 iunie.
Ziua “Restauraţiei”! Oricum, tot e bine că am scăpat de concursul de platitudine generală pe care un regim aproape tot atât de nebun ca şi cel de azi, l-a impus timp de zece ani românilor! Cel puţin regimul Antonescu nu ne impune “serbări” şi “sărbătoriri”- şi de această scutire va trebui să i se ţină seamă la judecata cea din urmă!
_____
Ieri s-a alergat Derby-ul, în prezenţa Regelui şi a Reginei Elena. Lume nebună. Regele aclamat, a răspuns de data asta cu salutul roman. Tot a învăţat ceva. Cursa a fost câştigată de calul Foişor, din grajdul Regal. Regele şi Regina s-au bucurat mai puţin de izbânda calului lor, decât de absenţa Antoneştilor, tatăl şi fiul — unul pe front, celălalt la Braşov... Această fericită absenţă a fost de altmintreli o uşurare pentru toţi... Guvernul a fost reprezentat prin Pană, de la Agricultură şi prin internistul general Popescu. Vreme admirabilă... şi încasări bune.