Nu pricep rostul congreselor profesionale sub un regim de dictatură...

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (127)
Clodius e de aproape două săptămâni printre noi, şi nimeni nu ştie ce tratează şi la ce rezultate a ajuns. Nici chiar Ottulescu, guvernatorul Băncii Naţionale. Rezmeriţă, cu care a tratat la Berlin, e în străinătate şi i-a luat locul... Ică Antonescu! Un financiar "la curent", îmi semnala ieri că la Budapesta, dl Clodius, când merge, e primit o dată de ministrul Finanţelor şi apoi dat pe mâna directorilor din ministere, la noi tratează cu el, ca egal la egal, şeful Guvernului... Caracteristic pentru starea de umilinţă şi de subjugare în care ne aflăm faţă de Germania...
Pare că ceva (desigur foarte puţin, dar ceva...) s-a schimbat în atitudinea nemţilor faţă de noi. De câte ori venea Clodius în Bucureşti,înainte de septembrie 1940, venea şi sta ceasuri la mine — mergea la Cecropid şi mânca aproape în toate zilele cu el. De la septembrie 1940, n-a mai pus piciorul nici la mine, nici la Cecropid, şi n-a mai ţinut nici pe acesta — prietenul lui — în curent cu negocierile sale. Nici acum nu ne face confidenţe, nici mie, nici lui Cecropid — dar ne-a depus cărţi, şi mie şi lui Cecropid...
Clica Killinger continuă să se războiască cu clica Neubacher... Clica Killinger e sincer ostilă Mişcării Legionare — pe când clica Neubacher, ca să-şi arate nemulţumirea faţă de Mareşalul Antonescu (mână în mână cu Killinger) cochetează cu floarţele — asasine. Un caz tipic: un ofiţer german care frecventa în casa Greceanu (Costi, ministrul ţării la Berlin (!) sub legionari, însurat cu o nemţoaică) a primit de la Killinger ordinul să nu mai pună piciorul în acea casă şi s-a executat — ceea ce n-a împiedicat pe Clodius (afiliat la clica Neubacher) să ia acum câteva zile masa la Greceanu... A fost apoi o istorie întreagă! Abcesul va trebui să crape... Se zice că şi Clodius ar fi un candidat la succesiunea lui Killinger...
Poate că încercarea lui de a "reînoda" cu noi (cu mine şi cu Cecropid) să aibă de scop să-şi facă mână bună în opinia publică românească. Pentru mine, Clodius — asupra căruia m-am înşelat — rămâne ce e: o lichea!
_____

Congresul profesorilor secundari se întruneşte la Galaţi: prima şedinţă a fost prezidată de Petrovici, ministrul. Nu pricep rostul congreselor profesionale sub un regim de dictatură... Dacă adunătura de proşti de la Galaţi, prezidată de un puturos n-o pune ţara la cale, nu o mai pune nimeni.
_____

Tânărul Rădulescu-Livezi (din serviciul de propagandă din Bucovina) care a însoţit pe Mareşalul Antonescu într-o inspecţie prin satele de pe lângă Rădăuţi, povesteşte cum au decurs aceste vizite. În fiecare sat s-a repetat aceeaşi scenă: "D-ta cine eşti?" — "Eu, domnule mareşal, sunt judecătorul de ocol..." — "Ah, bine! Caută să judeci procesele repede, şi nu te încurca în forme!" — i-a spus mareşalul, şi i-a strâns mâna. "Dar d-ta cine eşti?" — "Eu, să trăiţi, domnule Mareşal, sunt primarul!" — "Ah, primarul! d-tale nu-ţi strâng mâna, trebuie să fii o puşlama de pe vremea partidelor!!! Dar d-ta cine eşti?" — "Eu — a răspuns interpelatul — sunt controlor financiar..." — "Ah, controlor financiar! Mai am eu nevoie de voi cât o ţine războiul, dar pe urmă o să vedeţi voi, sunteţi toţi nişte pungaşi!"
Cum se vede, dl Maţe-Pestriţe ştie să-şi facă popularitate printre cei mici!
_____

Totuşi, o notă bună d-lui Maţe-Pestriţe. Mai multe cooperative şi alte asociaţii nou întemeiate au cerut voie Mareşalului să poarte numele său. Antonescu a dat o circulară prin care stabileşte că nici o asociaţie sau instituţie să nu poarte numele unei persoane vii decât în cazul în care instituţia a fost în întregime întemeiată pe spezele acelei persoane. "Nu se face popularitate pe spezele banului obştesc, ci numai prin sacrificii personale. Contrariul ar fi mai mult decât un abuz, ar fi un act de violenţă al bunului simţ ..." Şi Mareşalul încheie prin sfatul judicios, că trebuie lăsată posterităţii sarcina de a cinsti numele oamenilor care vor fi judecaţi demni să rămână ca pilde pentru serviciile aduse ţării... Foarte frumos.
Are bietul Antonescu însuşiri şi intenţii bune, dar prea e primit, şi prea iubeşte pe Ică, pe Rica şi pe Veturia...
De data asta Antoneştii nu m-au felicitat de Sf. Constantin, ca anul trecut. Mă felicit eu: economie pentru mine la Sfântul Mihail şi la Sfântul Ion viitori!