"Toate lichelele presei sunt de cumparat"

Constantin Argetoianu - Anul 1940, vazut de un mare om politic

27 februarie

Icre moi, curcan rece, sampanie...

Un vant de nebunie a suflat in noaptea de duminica spre luni asupra linistitului Jockey-Club. Partida de poker despre care am pomenit mai sus a tinut pana la 8:00 dimineata, mai cu icre moi, mai cu curcan rece si tot timpul cu sampanie. Niculita a plecat cu 570.000 lei castig, Urdareanu s-a refacut si a mai castigat 200.000 lei. Marii pierzatori au fost Bazu Cantacuzino, cu vreo 500.000 lei, si nenorocitul de Solacolu (ginerele lui Marie Ghika-Negulescu), care a pierdut 600.000 lei...

In tot orasul se vorbea ieri despre inlocuirea lui Radian, la Propaganda, prin Stoica, ambasadorul nostru la Ankara. Pana azi stirea nu s-a adeverit, dar cred ca Radian are plumb in aripi...

28 februarie

Nemtii veniti sa negocieze un nou avans in lei pentru finantarea cumparaturilor germane au intampinat ieri un refuz din partea lui Mitita Talleyrand. Ei au propus sa ne imprumute un stoc de devize olandeze si de aur pe baza caruia Banca Nationala ar fi putut sa emita circa un miliard si jumatate de lei (pe care sa il puna la dispozitia comisiilor de cumparaturi ale Reich-ului). Mitita a raspuns cu drept cuvant ca un imprumut de devize, numai in vederea sporirii circulatiei, deja prea mare, nu-l interesa. Daca ar fi fost vorba de o cesiune, s-ar mai fi putut sta de vorba...

Se vede ca nemtii - Abs de la Deutsche Bank si Pilder de la Dresdner - se asteptau la un refuz, caci nu s-au suparat si pleaca maine ca sa se inapoieze in curand cu noi instructiuni.

Abs si Pilder au venit sa ma vada si mi-au spus lucruri foarte interesante despre razboi. Ei pretind ca, dupa declararea razboiului, pana la inceputul lui septembrie, s-a incheiat intre Anglia si Franta, pe de o parte, si Germania, de alta, o intelegere in virtutea careia: 1) sa nu se bombardeze orasele cu avioanele; 2) sa se lase supusii fiecarui stat beligerant aflatori pe teritoriul inamic sa se inapoieze in patria lor; 3) sa nu se confiste sau lichideze in nici una din cele 3 tari bunurile inamice. De fapt, nici o bomba germana n-a cazut pana acum pe teritoriu englez sau francez, dupa cum nici o bomba franceza sau engleza n-a fost lasata pe teritoriul german.

Abs mi-a mai spus ca toate vasele germane, de razboi sau de comert, au ordin sa nu se predea inamicului si, daca nu pot, sa se afunde. "Graf von Spee" n-a mai dat lupta si s-a scufundat de-a dreptul, fiindca nu mai avea munitii si nu mai putea trage nici o lovitura de tun. "Graf von Spee" costase 180 milioane de marci, adica mai bine de 7 miliarde de lei (noi vrem sa echipam intreaga noastra armata cu 30 de miliarde, cand o singura unitate a Marinei germane costa mai bine de 7!). E ingrozitor cati bani si, prin urmare, cata munca se pierd intr-un razboi!

Ambasadorul-profet

Cambrun publica in "Revue des Deus Mondes" interesante amintiri de pe vremea razboiului, din zilele pe care le-a petrecut in 1916-1917 la Petrograd. Cu acest prilej, citeaza o judecata profetica a lui Nisard, foarte inteligentul si spiritualul ambasador francez pe langa Sfantul Scaun, la inceputul veacului. Nisard spunea, cu 15 ani inainte de razboiul din 1914 si cu 40 de ani inainte de cel din 1939: "Pacea Europei se bazeaza pe un mormant rau crapat: Polonia...". Batranul colaborator al revistei "La Vie Parisienne" vedea departe...

Negocierile Angliei cu Japonia, privitoare la incidentul pricinuit prin abordarea vaporului "Asama Maru" si ridicarea tinerilor nemti in drum spre Germania s-au incheiat printr-un acord: Anglia va remite Japoniei pe toti rezervistii germani capturati pe zisul vas.

Circula cu intensitate noi zvonuri de mediatie germana in conflictul ruso-finlandez. La Berlin, totusi, ele se dezmint, desi mai putin energic ca pana acum.

Sumner Welles va incepe turneul sau cu Berlinul, unde va sosi la 1 martie, dupa ce se va opri azi si maine in Elvetia. Din Roma a plecat aseara. La Paris domneste mare scepticism in jurul misiunii sale. La Berlin, comentarii multe, dar pronosticuri putine.

Roosevelt, contestat

Senatul statului New York, intrunit la Albany, a votat o motiune prin care se cere o lege federala impotriva posibilitatilor unei a treia candidaturi consecutive la Presedintia Republicii Federale... O lovitura a republicanilor impotriva lui Roosevelt...

A murit pictorul Tonitza. Avea talent, dar n-a tinut ce promitea acum 20 de ani...

Ionel Christu a adus ieri noua lege a regimului schimburilor in fata Consiliului Economic. Discutie aprinsa si inutila, dar Bujoiu a vrut sa justifice regimul sau, impotriva evidentei. Noul regim e bazat (sic) pe baza fixarii cursului devizelor straine. E o incercare teoretic buna, in practica, stanjenita prin conventiile pe care le avem cu unele tari, in special cu Anglia. In tot cazul, politica comertului exterior si reglementarea devizelor au fost luate din ghearele Bancii Nationale si date noului minister - si e bine.

Ne-a sosit si o misiune economica italiana pentru "strangerea schimburilor" intre cele doua tari... De mult ce o sa ne "stranga" toti din toate partile, nu vom mai ramane cu nimic. Razboiul nu se duce pe fronturi, se duce economiceste in tarile neutre si inaintea tuturor la noi. De, de ce ne-a dat Dumnezeu si petrol, si grau, si lemne... Din nefericire, ne-a dat si prosti si lichele...

In fruntea delegatiei italiene este simpaticul D’Agostino, pana mai ieri directorul Bancii Comerciale Italiene in Bucuresti, ajuns acum om mare in Italia. Dupa ce a fost pus in fruntea schimburilor (devize) cu strainatatea, Ducele l-a cocotat director general al Bancii Comerciale la Milano...

Aseara, masa mare cu 100 de tacamuri la Externe. Vechea cladire a ministerului (Palatul Sturdza) intra in daramare pe ziua de 15 martie si Gafencu a hotarat sa-si ia ramas bun de la ea, prin doua pranzuri oferite corpului diplomatic si inaltilor demnitari. Unul a avut loc aseara, cu francezii, englezii, finlandezul si o parte din neutri, cea de-a doua, cu nemtii si ceilalti neutri, va avea loc maine.

Dupa masa, Tatarescu m-a luat in cabinetul ministrului, sa-mi explice ca are mari dificultati cu Ministerul Propagandei. Regele s-ar plange ca propaganda in strainatate nu e facuta cum trebuie si ca cenzura, in tara, lasa de dorit. La observatiile pe care le-a facut lui Gafencu si lui Ghelmegeanu, cel dintai a raspuns ca propaganda in strainatate trebuie pusa sub directia Ministerului de Externe, care duce raspunderea tuturor raporturilor tarii in afara - iar cel de-al doilea ca nu se poate concepe o despartire intre Politie, Siguranta si Cenzura. Acest punct de vedere pare ca a fost primit de rege si-l impartaseste pana la un oarecare punct si el, Tatarescu. E vorba, prin urmare, sa se desfiinteze Ministerul Propagandei si sa se treaca presa straina la Externe, presa interna la Presedintie (poate un subsecretariat special) si cenzura la Interne. Mi le spunea toate, fiindca voia sa se inteleaga si cu mine, Radian fiind reprezentantul meu in Guvern. Am intrerupt imediat: "Radian nu e reprezentantul meu in Guvern. N-am cerut si n-am nici un reprezentant in Guvern. Pe Radian l-a desemnat regele si dupa ce l-a desemnat te-a trimis sa mi-o spui, ca sa-mi faca placere. Prin urmare, regele l-a facut, regele il poate desface. Si eu nu am nimic de zis!". Tatarescu a invartit-o atunci si mi-a declarat ca vrea el sa cazeze pe Radian in Guvern in alt post (?), fiindca tine la el si nu vrea pe de alta parte sa schimbe coloritul Guvernului. (???) L-am asigurat ca, daca politiceste chestiunea nu ma intereseaza, personal as fi foarte multumit, ca prieten, sa nu fie prea diminuat Radian... In sfarsit, Tatarescu a conchis ca Radian trebuie sa ramana in Guvern (ma intreb unde si cum) si ca toata chestiunea se va transa azi, in audienta sa la rege.

Asa sta chestiunea cu Radian. Blumenfeld (informat probabil de Ghelmegeanu) venise sa-mi spuna alaltaieri ca sare Radian si ca va fi inlocuit prin Stoica (!), ambasadorul de la Ankara. Astfel data, vestea era, cum se vede, inexacta.

Propaganda in stainatate

Tatarescu mi-a cerut si parerea mea cu privire la o buna organizare a propagandei in strainatate. I-am explicat ca, indiferent de organizare, fie ca propaganda ar fi pusa sub indrumarea cutarui sau cutarui departament, nimic nu se poate face fara bani. Daca poate obtine un credit de 500 de milioane sau 1 miliard de lei (Ce e 1 miliard? O suta de mii de livre...), sa incerce ceva, daca nu, sa o lase in pace. Cu pardesiul la brat si cu palaria in mana, nu poti obtine nimic, nici de la gazetele din Paris, nici de la cele din Londra sau de aiurea. Toate lichelele presei sunt de cumparat si numai de cumparat. Ungurii n-au facut pe puterea mare ca noi, cu ambasade si cu tunuri, dar au pus la bataie munitia cu care se cuceresc toate democratiile...

Una buna a lui Vaida. Poftit la masa la Externe pentru maine, a venit aseara, la ora 9 fara 5. "No, am venit in seara asta, fiindca maine plec si nu pot veni joi!" Capul lui Gafencu si al protocolului! I s-a explicat cu toata politetea ca era imposibil sa se modifice in ultimul moment plasamentul unei mese de 100 de persoane... A priceput, dar s-a suparat. A plecat si a spus ca nu vine nici joi! Tot neciopliti, fratii de "ghincolo"!

29 februarie

Vazut ieri pe Cancicov, inapoiat din strainatate. L-am intrebat ce cap a facut Kaufmann cand a dat de el si daca nu s-a rusinat de milioanele sterpelite la Medias. Pare ca nu; omul n-a pierdut increderea in sine care l-a caracterizat intotdeauna si a tratat cu Cancicov de la egal la egal si s-a tocmit ovreieste. A recunoscut ca "operatiile" de la Medias n-au fost legale, dar n-a dat nici o explicatie pentru intrebuintarea sumelor, desi a pretins ca au fost ridicate in folosul bancii... A intrebat pe Cancicov daca era convins de buna lui credinta sau nu. In caz ca da, era gata sa stea de vorba, in caz contrar, nu. Cancicov, care venise la Londra "sa recupereze", iar nu sa faca scandal, i-a dat satisfactia morala (!) ceruta. Tratativele n-au mers prea greu, caci Cancicov aflase in Elvetia ca "iubitul" Oskar intemeiase acolo un mic "sediu" pentru administrarea averii sale, evaluata de oamenii de afaceri din Zürich la circa15 milioane de franci elvetieni, si cand i-a dat pe la nas cu numele "sediului", Kaufmann a muiat-o de tot. A consimtit repede sa dea 31 de milioane "pentru repararea erorilor facute" si pentru a veni in ajutorul Bancii de Credit si 6 milioane pentru casa din strada Calarasi. A consimtit, de asemenea, sa se reduca pensia pe care banca i-o garantase prin contract, de la 5 milioane pe an la 1.080.000 (90.000 lei pe luna, destul de frumos pentru un cotcar) si sa fie platita in lei, in loc de dolari.

Ma intreb pentru ce a cumparat casa in Bucuresti si ce va face cu ea, caci nu-l vad revenind printre noi...

Chestiunea Kaufmann a fost astfel reglata si terminata, fara scandal pentru banca, si poate ca e mai bine asa.

Cancicov mi-a povestit lucruri interesante de la Londra, unde pretinde ca n-a avut nici o misiune oficiala (e om discret), dar unde a putut da lamuriri care au contribuit la destinderea raporturilor dintre Anglia si noi care se incordase in vremea din urma.

va urma