În septembrie 1853 se năştea în casa negustorului şi consulului prusac Albrecht Kossel purtătorul impresionantului nume de Ludwig Karl Martin Leonhard Albrecht Kossel.
În septembrie 1853 se năştea în casa negustorului şi consulului prusac Albrecht Kossel purtătorul impresionantului nume de Ludwig Karl Martin Leonhard Albrecht Kossel. Albrecht – fiul a urmat primii ani de şcoală în Rostock, localitatea natală, apoi a decis să urmeze medicina la Universitatea din Rostock şi la nou-fondata Universitate din Strassburg. Aici a studiat sub îndrumarea unor mari personalităţi în domeniu, printre care Adolf von Baeyer. La Rostock şi-a luat şi doctoratul în medicină, în 1878. În toamna anului 1877 şi-a început cariera cu un post de asistent la Institutul de Chimie Fizică Hoppe-Seyler din Strassburg.
PUBLICAŢII. Kossel a încercat să facă o demarcaţie între domeniul fiziologiei şi cel al chimiei medicale. În urma acestui demers realizat în universităţile din Germania, el a publicat o serie de lucrări de importanţă ştiinţifică. În 1881 a început seria de publicaţii cu lucrarea “Investigarea nucleilor şi a produşilor lor de clivaj”. A revenit în perioada 1889-1891 cu “Ţesuturile corpului uman şi investigarea lor microscopică”, lucrare în două volume. A fost, de asemenea, autorul lucrărilor “Problemele biochimiei” şi “Relaţia dintre chimie şi fiziologie”, publicate între 1908 şi 1913.
RECUNOAŞTERE. Albrecht Kossel a fost laureat Nobel în 1910, ca recunoaştere a contribuţiei sale în înţelegerea chimiei celulei prin studiul proteinelor, inclusiv al substanţelor nucleice. A primit titlul de doctor onorific la Universităţile din Cambridge, Dublin, Ghent, Greifswald şi Edinburgh şi a fost membru al numeroase academii, printre care instituţiile suedeze Societatea Regală de Ştiinţe din Uppsala şi Academia Regală de Ştiinţe.
Acizii nucleici
Albrecht Kossel a primit în 1910 Premiul Nobel în Fiziologie şi Medicină pentru cercetări în biologia celulară, în special cercetarea proteinelor şi acizilor nucleici. Domeniul de activitate al lui Kossel a fost biochimia, chimia ţesuturilor şi a celulelor, însă în timpul activităţii de profesor universitar şi-a extins cercetările şi în fiziologia generală. În 1879 a început să studieze nucleoproteinele, demonstrând că acestea sunt formate şi dintr-o parte non-proteică. În 1880 a început cercetările asupra structurii nucleului celular, iar în anii 1890 a studiat proteinele, alterarea lor în timpul transformării în peptone. A descoperit acizii nucleici care sunt bazele moleculei de ADN, substanţa genetică a celulei. În 1886 a descoperit histidina. Împreună cu renumitul său discipol, Henry Drysdale Dakin, a studiat arginaza, enzima ce hidrolizează arginina la uree şi ornitină, mai târziu descoperind agmatina în icrele de hering şi a realizat o metodă pentru a o prepara. În 1910 a descoperit 4-aminobutil-guanina.
CV
Data naşterii
16 septembrie 1853
Locul naşterii
Rostock, Germania
Carieră
1878 – a absolvit Universitatea din Rostock;
1881 – devine lector în chimie fiziologică şi igienă;
1887 – profesor la Facultatea de Medicină din Berlin;
1895-1901 – director la Institutul de Fiziologie din Marburg;
1908-1909 – prorector al Universităţii din Heidelberg;
1910 – Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;
5 iulie 1927 – moare la Heidelberg, Germania.
Urmaşi
Fiul lui Albrecht Kossel, Walter, a fost un eminent profesor de fizică teoretică la Kiel. Între anii 1932 şi 1945 s-a mutat la Institutul de Tehnologie din Danzig, apoi la Universitatea din Tubingen. Unul dintre studenţii lui Albrecht Kossel a fost biochimistul american Edwin B. Hart, care a participat apoi la experimentul Universităţii din Wisconsin-Madison, care a pus bazele ştiinţei nutriţionale moderne. Hart a făcut parte şi din echipa de cercetare care a determinat cauzele nutritive ale anemiei şi guşei.