Un stil de viaţă sedentar sporeşte riscul apariţiei unor boli şi probabilitatea producerii unui deces prematur. Lipsa de activitate poate scădea speranţa de viaţă nu doar prin creşterea riscului apariţiei unor afecţiuni legate de procesul de îmbătrânire, dar şi prin exercitarea unei influenţe directe asupra acestuia.
Sedentarismul, pe lângă efectele negative asupra sănătăţii, grăbeşte îmbătrânirea
Un stil de viaţă sedentar sporeşte riscul apariţiei unor boli şi probabilitatea producerii unui deces prematur. Lipsa de activitate poate scădea speranţa de viaţă nu doar prin creşterea riscului apariţiei unor afecţiuni legate de procesul de îmbătrânire, dar şi prin exercitarea unei influenţe directe asupra acestuia. Cercetătorul american Lynn Cherkas şi colegii săi au ajuns la aceste concluzii examinând materialul genetic obţinut din probe de sânge recoltate de la 1.200 de perechi de gemeni. Savanţii au măsurat lungimea telomerilor (secvenţe repetate de ADN) la capătul cromozomilor din leucocite (celule sangvine albe). Specialiştii sunt de părere că, în cazul acestora, capsulele de protecţie reprezintă repere ale îmbătrânirii biologice, strâmtându-se o dată cu trecerea timpului. Oamenii de ştiinţă au constatat că telomerii subiecţilor ce au desfăşurat cea mai intensă activitate, muncind, în medie, circa 199 minute săptămânal, erau mai lungi decât ai celor ce au muncit cel mai puţin, 16 minute în acelaşi interval de timp. Diferenţa a fost suficientă pentru a sugera faptul că adepţii execiţiilor fizice sunt, din punct de vedere fiziologic, cu circa zece ani mai tineri decât leneşii.
DEPENDENŢA. O relaţie între structura telomerilor leucocitari şi intensitatea activităţii fizice rămâne importantă şi după luarea în calcul a greutăţii corporale, fumatului, factorilor socio-economici şi activităţii fizice desfăşurată la locul de muncă. Diferenţa dintre lungimea telomerilor leucocitari în cazul subiecţilor activi şi ai celor mai puţin activi e de 200 nucleotide (secvenţe structurale chimice de ADN şi ARN). Acest lucru înseamnă că indivizii activi care au telomeri de aceeaşi lungime cu cei sedentari sunt, biologic, cu zece ani mai tineri. Cercetătorii susţin că stresul, inflamaţiile şi stresul oxigenat (avarierea celulelor produsă de expunerea lor la oxigen) ar putea fi responsabile pentru “scurtarea” telomerilor în cazul persoanelor inactive. Exerciţiile fizice pot reduce stresul. Cercetări anterioare stabiliseră că munca regulată contribuie la scăderea ratei bolilor cardiovasculare, diabetului de tip 2, cancerului, hipertensiunii arteriale, obezităţii şi osteoporozei. Savanţii susţin că recenta lor descoperire presupune ca “reţetele de slăbire” să recomande practicarea exerciţiilor fizice moderate 30 de minute zilnic, timp de cel puţin cinci zile pe săptămână. Ei cred că rezultatele experienţelor arată că adulţii care practică exercţii fizice sunt mai tineri, din punct de vedere biologic, decât sedentarii, medicii putând recomanda executarea regulată a acestora ca mijloc antiîmbătrânire.
News
Alchimie modernå. Nu tot ceea ce străluceşte este aur. Poate fi aluminiu, tungsten sau orice alt metal. Doctorul Guo, de la Universitatea din Rochetser, şi Anatoli Vorobiev, cercetător la aceeaşi instituţie şi absovent de cursuri postuniversitare, au folosit razele unui laser ultra-uşor pentru a “prelucra” suprafaţa unui metal. Deşi, la o simplă atingere, interfaţa acestuia cu aerul nu părea a fi suferit vreo modificare, diferenţe semnificative s-au înregistrat în felul în care metalul respectiv absorbea şi difuza lumina. În aparenţă, elementele respective se comportau asemenea aurului.
Fericiţi, la naştere şi la bătrâneţe. Oamenii care se confruntă cu aşa-numită criza a vârstei mijlocii nu mai au motive de îngrijorare. Cercetătorii americani şi britanici au întreprins, timp de 35 de ani, un studiu la care au participat 2 milioane de persoane din 80 de ţări ale lumii. Specialiştii au constatat că starea de fericire sau cea de supărare înregistrează curbe ascendente sau descendente, în funcţie de categoria de vârstă căreia aparţineau subiecţii. Se pare că oamenii se confruntă cu cea mai profundă tristeţe când ating “vârsta de mijloc”. Potrivit studiului recent dat publicităţii, “curba fericirii” are forma literei U. Această stare înregistrează un maximum la naştere, un minim la maturitate, pentru a ajunge, din nou, la cele mai înalte valori la vârsta senectuţii.