Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O clădire din cărămidă cu demisol, parter şi etaj, construită la sfârşitul anilor 1920. Aici se află, încă de la jumătatea secolului trecut, întreaga istorie a savantului Victor Babeş, omul care a schimbat istoria medicinei prin cercetările şi descoperirile sale.
O clădire din cărămidă cu demisol, parter şi etaj, construită la sfârşitul anilor 1920. Aici se află, încă de la jumătatea secolului trecut, întreaga istorie a savantului Victor Babeş, omul care a schimbat istoria medicinei prin cercetările şi descoperirile sale.
La fiecare pas pe care îl faci in interiorul casei-muzeu din strada Andrei Mureşanu, nr. 14A din Bucureşti, inima îţi tresaltă în amintirea omului care a pus bazele şcolii româneşti de microbiologie, care s-a remarcat din tinereţe în domeniile bacteriologiei şi morfopatologiei.
În dreptul fiecărei vitrine, care adăposteşte sub geam obiectele personale ale savantului – parcă în încercarea de a împiedica trecerea timpului – există câte o poveste care aşteaptă să fie spusă... O poveste care respiră prin obiectele personale ale omului de ştiinţă şi ale familiei sale. "Victor Babeş a avut o educaţie nemţească, rigidă...", ne spune muzeologul Victoria Gavril, amintind de locul în care s-a născut savantul - la Viena, în 1854 - şi de primii ani ai copilăriei. Educaţia avea să-i pună pecetea pe întreaga sa viaţă - de la vârsta de 20 de ani, Victor a lucrat, ca asistent, în laboratorul de anatomie patologică din Budapesta. După 1881, îl regăsim la Paris, unde a fost atras de omul de ştiinţă Louis Pasteur şi de descoperirile acestuia în domeniul microbiologiei. Devenise, între timp, profesor-asociat. În 1887, a fost chemat la Bucureşti, unde a preluat catedra de anatomie patologică şi bacteriologie.
Întreaga sa carieră se află între pereţii acestei case memoriale. Paşii ne poartă încet-încet prin muzeu. Descoperim biroul masiv la care Babeş a lucrat până în ultima sa noapte, birou sub al cărui geam se află diploma marelui doctor. Descoperim detaliile care, însoţite de istorisirea ghidului nostru, încep să contureze imaginea omului de ştiinţă: o călimară cu ultimele urme de cerneală, un titlu de carte din biblioteca personală, o lampă de birou care cine ştie de câte ori a vegheat lucrările savantului...
ÎNFIINŢARE. Deşi casa nu este cea în care a locuit cercetătorul, după moartea sa, obiectele personale au fost aduse aici de fiul său, Mircea, din apartamentul Institutului "Victor Babeş", primul institut de cercetare din peninsula balcanică, în care a locuit familia. "În 1926, Mircea Babeş era în misiune diplomatică, pentru că el a fost diplomat, şi, când a venit acasă, i s-a pus în vedere să părăsească apartamentul de la institut. Astfel, el a făcut un credit şi a luat această casă în care se află astăzi muzeul. În 1956, a donat parterul şi o parte din obiectele care îi aparţinuseră savantului Victor Babeş, la sfatul lui Parhon, pentru a nu-i fi rechiziţionată casa de către comunişti", povesteşte Victoria Gavril. Întreaga casă a devenit muzeu în urma testamentului soţiei lui Mircea Babeş, Sofia, care a lăsat, în 1986, atât colecţia integrală de obiecte şi documente aparţinând familiei savantului cât şi întregul imobil pentru a fi transformat în casă memorială.
FAMILIA. Deasupra primei vitrine din cea de-a doua încăpere tronează portretul lui Vincenţiu Babeş, tatăl omului de ştiinţă, mare personalitate culturală şi preşedinte al Partidului Naţional al Românilor din Transilvania. Vincenţiu "a fost secretar la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie din Viena. Acolo s-a căsătorit cu Sofia şi tot acolo i s-au născut trei dintre cei nouă copii pe care i-au avut împreună. Primul născut a fost Aurel, care a devenit mare chimist, profesor la catedra de Chimie a Institutului Babeş şi al cărui fiu a făcut citodiagnosticul de cancer uterin, cunoscut astăzi ca «testul Papanicolau». Papanicolau, grecul care a studiat în America, a publicat, la un an după fiul lui Aurel Babeş, descoperirea acestei metode, deşi acest Babeş comunicase deja rezultatele pe care le obţinuse. Deşi Papanicolau a fost susţinut de americani, fiind mai credibilă această atribuire, oncologii români spun, astăzi, «procedeul Babeş-Papanicolau», deoarece este o descoperire românească", ne spune ghidul nostru.
Nici ceilalţi membri ai familiei nu sunt uitaţi; în diverse fotografii se află sora lui Victor Babeş, Alma, apoi celelalte două surori gemene - Aurelia şi Angelica etc.
CĂLĂTORIA. În acest colţ al casei, regăsim, pe lângă portrete, pictate sau fotografiate, şi obiecte personale, precum microscopul de la institut al savantului, colecţia sa de medalii şi plachete primite ca în semn de recunoştinţă pentru meritele sale sau documente care atestă cercetările omului de ştiinţă în variate domenii ale medicinei. În final, ajungem la vitrina în care sunt expuse tratatele publicate de marele cercetător. Între ele descoperim primul tratat de bacteriologie, din 1885, semnat de Victor Babeş în colaborare cu Victor Cornil – "Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histiologie pathologique des maladies infestieuses” ("Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia patologica a maladiilor infecţioase", n.r.).
Citește pe Antena3.ro
