Căscatul asigură „aerul condiţionat” pentru creier

Asociat, in mod traditional, apa­ri­tiei plictiselii, cascatul pare a avea un rol biologic care, insa, pana in pre­zent, nu a fost studiat in mod amanuntit de oamenii de stiinta.

Dependentå sezonalå. Cerce­ta­torii Universitatii Princeton au efectuat, recent, o serie de cercetari pentru a descoperi functia biologica a cascatului. Oamenii de stiinta au pornit de la premisa ca, de obicei, cascatul este declansat de variatiile de temperatura la nivel cerebral si are rolul de a 'raci' creierul. Potri­vit studiului, frecventa cu care oamenii casca depinde de anotimp si fiintele umane prezinta o tendinta 'atenuata' de a comite respectivul gest atunci cand temperatura mediului inconjurator o depaseste pe cea corporala. Autorii studiului, Andrew Gallup si Omar Eldakar, sugereaza faptul ca frecventele diferite cu care oamenii casca se datoreaza schim­barii anotimpurilor. Ipoteza respectiva i-a condus pe savanti la ideea ca, in cazul oamenilor, cascatul poate reprezenta un procedeu pentru reglarea temperaturii la nivel cerebral. In urma cercetarilor, specialistii au stabilit ca subiectii pareau predispusi sa caste mai des iarna, spre deosebire de anotimpul estival, cand temperatura mediului inconjurator o poate egala sau chiar depasi pe cea corporala. Savantii au ajuns la concluzia ca temperaturile mai ridicate nu usureaza activitatea creierului supraincalzit. Potrivit teoriei termoreglarii prin intermediul cascatulului, creierul isi poate pastra paramerii normali de functionare cu ajutorul unui schimb de caldura efectuat cu mediul exterior in timpul respectivului ges

'Fereastrå termicå'. Efectul de racire produs de cascat rezulta din intensificarea fluxului sanguin care urca spre creier ca urmare a 'dilatarii' spatiului dintre falci, precum si schimbului de caldura cu mediul inconjurator, reali­zat printr-un proces invers, prin intermediul inhalarii profunde a aerului. Astfel, temperatura aerului din mediul inconjurator confera cascatului un rol benefic. Specialistii opineaza ca, in cazul in care cascatul nu ar actiona in felul descris, creierul nu ar putea fi 'racit' pentru a functiona normal. Cu alte cuvinte, oamenii de stiinta considera ca exista o asa-numita 'fereastra termica' sau un interval redus de valori ale temperanturii mediului inconjurator in care se pot inregistra cele mai mari fecvente pentru cascat. Cercetatorii au tinut sa sublinieze ca scaderea in­tensitatii cascatului o data cu reducerea temperaturii, indiferent de variatiile altor factori ce pot influenta acest gest: umiditatea aerului, perioada de timp petrecuta in aer liber si durata somnului in timpul noptii. Savantii au tinut sa remarce faptul ca, in timpul iernii, circa 50% dintre oameni obisnuiesc sa caste frecvent, in timp ce vara numarul acestora s-ar cifra la mai putin de 25%.