CERCETARE / Americanii şi românii studiază Câmpia Transilvană

În România s-a lansat în premieră un proiect, în valoare de peste 20 de milioane de euro, care după trei ani ne va putea oferi suficiente informaţii despre culturile pe care le va mai putea susţine solul românesc.

Dacă proiectul realizat de cercetătorii americani de la Universitatea de Stat din Louisiana şi de colegii lor de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj va avea succes, atunci studiul ar putea fi continuat în sudul ţării, prin parteneriatul deja existent cu universitatea de profil din Bucureşti. Oamenii de ştiinţă iau în calcul, între altele, inclusiv faptul că în ultimii 16 ani clima “s-a încins” atât de tare în zona Ardealului încât la Timişoara există deja prima cultură experimentală de kiwi.

Impactul climei asupra agriculturii în Transilvania

David Weindorf şi Teodor Rus au în comun pasiunea pentru natură. Alături de ei, două studente de la Louisiana State University AgCenter care îşi fac lucrările de masterat şi, respectiv, doctorat în România vor instala în total 20 de staţii de monitorizare electronică, cu ajutorul cărora vor observa fiecare schimbare din sol şi din atmosferă la fiecare zece secunde în următorii trei ani. Totul face parte dintr-un proiect menit să determine rolul agriculturii în contextul încălzirii globale, mai ales în condiţiile în care eroziunea solului şi riscul de deşertificare reprezintă o ameninţare tot mai mare în zona de sud a Câmpiei Transilvane.

David Weindorf: “Nu avem date de referinţă”

• Există schimbări evidente în clima Transilvaniei?

David Weindorf: Ar fi foarte greu să spun acest lucru acum. În România nimeni n-a mai măsurat aceste lucruri vreodată. Nu avem date de referinţă. E evident însă că în ultimii ani, iarna e mult mai frig, iar vara e mult mai cald dacă privim la ceea ce se întâmplă direct în câmp. Fermierii simt când să planteze şi văd ceea ce merge. Exact asta vrem să stabilim: ce se întâmplă cu solul şi clima, ce plante vor supravieţui şi pentru cât timp, ce plante noi ar putea fi cultivate şi în ce condiţii. Ori asta nu se poate face dacă nu ştim care este limita de îngheţ acum sau cât s-a retras pânza freatică. Pentru că dacă ştim că punctul de îngheţ al solului este la 50, la 30 sau poate la 10 centimetri vom şti şi ce plante se pot cultiva şi de când anume, astfel încât fermierii să poată obţine chiar mai multe culturi având în vedere că fenomenul de încălzire al solului şi în Transilvania este evident, iar în sudul Câmpiei Transilvane apar semne de deşertificare.

• Care este cea mai mare lipsă pe care aţi identificat-o?

David Weindorf: În România nu există o taxonomie (clasificare) care să împartă ţara pe zone care să delimiteze datele de însămânţare bazate pe evoluţia temperaturilor determinate în mod real. Din această cauză nu se ştie cum au evoluat lucrurile la nivel ştiinţific, pentru o agricultură ştiinţifică, industrială.

Transilvania experimentează culturile de kiwi

“Când eram student, prin anii 1993 ni se spunea că vom ajunge să cultivăm kiwi în Ardeal. Ni se părea imposibil. Şi totuşi, acum, în Timişoara, la universitatea similară celei din Cluj, există o cultură experimentală de kiwi”, spune Teodor Rusu, prodecan al USAMV Cluj, coordonatorul proiectului de cercetare sus-menţionat.

O altă cultură pentru Transilvania este cea de soia, care în condiţiile de acum câţiva zeci de ani această plantă n-ar fi supravieţuit aici. Acum se cultivă la scară destul de largă. “Ceea ce ştim sigur este că 20% dintre reţelele freatice au dispărut în Câmpia Transilvană. Ori asta nu e puţin chiar dacă în zona de sud a câmpiei a fost mereu o problemă cu apa, încă din anii 1920 când s-a început defrişarea masivă. Ceanu, Frata, de exemplu, se confruntă cu această problemă, Reghin, Mociu sau Târgu Mureş sunt tot atâtea zone de analizat atent. S-ar putea ca în următoarele decenii să fim nevoiţi să săpăm mai adânc pentru a scoate apa, aşa cum se întâmplă în Grecia sau în Italia”, a conchis prof.dr. Rusu.