Codul lui Rembrandt

Un cercetător al Universităţii British Columbia a descoperit secretele portretelor lui Rembrandt care le fac atât de apreciate de iubitorii de artă. Potrivit unui studiu elaborat de Steve DiPaola şi publicat în revista "Leonardo" editată de Massachussets Institute of Technology, pictorul olandez ar fi adoptat o metodă de a picta care "dirijează" privirea atentă a persoanei care admiră un portret al artistului, oferindu-i acesteia ocazia unei analize vizuale narative mult mai calme.

Pictorul renascentist folosea diferite metode pentru a-i angrena pe privitori în analizarea operelor sale, multe dintre acestea cuprinzând elemente ştiinţifice referitoare la lumină, aranjamente spaţiale şi perspective. Pentru a descoperi şi a evidenţia factorii ce atribuie deseori lucrărilor lui Rembrant un aspect aproape ireal, DiPaola a utilizat programe de calculator în scopul refacerii a patru dintre cele mai cunoscute portrete ale artistului pe baza unor fotografii ale acestuia şi ale altor modele. Apelând la procedeele folosite de Rembrandt, el şi-a concentrat atenţia asupra anumitor zone ale feţei modelelor, ca de exemplu regiunea ochilor.

Împreună cu o echipă de cercetători de la Laboratorul Optic al UBC Department of Psychology, DiPaola a urmărit mişcările ochilor privitorilor în timp ce ei examinau fotografii originale şi portrete asemănătoare celor realizate de Rembrandt. Atunci când analizau portretele realizate prin metoda lui Rembrandt, privitorii îşi concentrau atenţia asupra detaliilor din zona ochiului mai rapid, privirea lor rămânând mai mult timp orientată în respectiva direcţie. Fenomenul producea apariţia unor mişcări mai lente ale propriilor ochi. Trecerea de la muchii ascuţite la contururi pline de culoare, metodă cunoscută sub denumirea de "pierderea şi găsirea contururilor", poate dirija privirea unei persoane care analizează un portret, astfel încât aceasta să aibă impresia unei descrieri detaliate a chipului reprezentat în lucrare.

Mecanismul privirii. Studiul menţionat este cel dintâi care verifică, din punct de vedere ştiinţific, impactul produs de stilurile de pictură bazate pe procedeul "dirijării privirii" asupra celor care admiră anumite opere artistice. Cercetătorii au putut astfel stabili că iniţiatorul revoluţionarului procedeu în pictură a fost Rembrandt. Subiecţii şi-au manifestat predilecţia pentru a analiza portretele realizate cu ajutorul metodei menţionate în detrimentul unor fotografii obişnuite. Steve DiPaola susţine că, prin abordarea stilului respectiv de pictură, renumitul artist olandez şi-a asumat un rol asemănător celui al unui ghid de muzeu din zilele noastre, interpretat, însă, la câteva sute de ani după moartea sa. Omul de ştiinţă crede că lucrările lui Rembrandt ar putea reprezenta unul dintre principalele motive pentru care numeroşi admiratori consideră portretistica drept o formă de artă pură. Cercetătorul crede că, fie în urma experienţelor trăite la analizarea propriilor picturi sau cele ale altor artişti, fie pe baza intuiţiei, Rembrandt a folosit pentru lucrările sale elemente ale funcţionării ochiului care, ulterior, au fost verificate ştiinţific.