Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aproximativ un sfert din suprafaţa Costa Ricăi, ţară situată pe istmul Americii Centrale şi mărginită de Marea Caraibilor şi de Oceanul Pacific, reprezintă teritoriu protejat. De altfel, Costa Rica deţine cea mai mare densitate de specii din lume.
Aproximativ un sfert din suprafaţa Costa Ricăi, ţară situată pe istmul Americii Centrale şi mărginită de Marea Caraibilor şi de Oceanul Pacific, reprezintă teritoriu protejat. De altfel, Costa Rica deţine cea mai mare densitate de specii din lume.
Pădurea tropicală din Parcul Naţional Vulcanul Tenorio înconjoară o lagună albastră, formată din apele râului Celeste. Culoarea lagunei provine de la emanaţiile de sulf ale minereurilor vulcanului situat în inima Costa Ricăi şi de la ploile acide care conţin carbonat de calciu. E ca şi când cerul şi-ar fi făcut loc în oaza aceasta superbă de pe Pământ. Albastrul pur atrage în fiecare ani mii de turişti, curioşi să imortalizeze una dintre cele mai frumoase colţuri de natură din lumea-ntreagă. De altfel, după Vulcanul Tenorio, laguna albastră din pădurea tropicală a Costa Ricăi este cea de-a doua atracţie turistică a parcului naţional.
ECOTURISM ÎN PARADIS. Cunoscută pentru splendorile sale, aşa cum au fost date de natură, zona întreagă abundă de sănătate. Biodiversitatea se află incontestabil la ea acasă. Cinci la sută din diversitatea biologică mondială există în Costa Rica (stat a cărui denumire înseamnă, în spaniolă, “Coasta bogată”). Şi, ca o notă amuzantă, pentru că această ţară nu deţine armată (prin Constituţie), dar are o sumedenie de animale de toate dimensiunile şi culorile, se spune că soldaţii sunt furnicile tăietoare de frunze, piloţii sunt papagalii multicolori macaw, iar navele sunt balenele.
Specifice regiunii sunt speciile de plante din familia Heliconiacae, ferigile, copacii Pilon şi Jicaro Danto, arţarul. Cele 12.800 de hectare de pădure tropicală reprezintă un izvor de bogăţie pentru ecoturişti. Pasionaţii de natură şi de frumos au multe de văzut – gheizere micuţe, cascade turcoaz, privelişti încântătoare, vederi panoramice, pădurile în care tronează permanent ceaţa, habitatele de tapir, ocelot, pecari şi de puma, precum şi alte animale adaptate la condiţiile de umiditate pe care le oferă această parte a lumii.
COLUMB. În fiecare an, din mai până în ianuarie, oamenii sunt atraşi ca un magnet. Este sezonul ploilor şi al celor mai isteţe provocări ale naturii. Este vremea când verdele copacilor şi al muşchilor, dar şi culorile vii ale florilor şi ale apelor cristaline devin mai intense. Ochiurile largi de apă şi cascadele cu sulfuri albastre cristaline încântă privirea oricărui turist. Deşi are dimensiuni reduse, Costa Rica oferă o sumedenie de curiozităţi – de la celebrele plaje unde broaştele ţestoase îşi depun ouăle până la luxurianta deltă plină de păsările toucan, maimuţe “zarzavazoaice”, crocodili şi caimani; de la grădinile cu fluturi din rezervaţia “pădurilor ceţoase” din Monteverde până la apele termale, craterele vulcanice şi “dansul” rocilor incandescente aruncate în aer de cei zece vulcani încă activi (din totalul de 110 existenţi în întreaga Costa Rica), de la plantaţiile de cafea, de ananas auriu până la... aparent banalul salut al indigenilor – Pura Vida (“Viaţă adevărată”).
Nu degeaba Cristofor Columb a ales Costa Rica drept ultima sa expediţie. În 1502, Columb a fost primul european care a pus piciorul pe aceste meleaguri încântătoare. Douăzeci de ani mai târziu, spaniolii au început colonizarea regiunii, iar timp de trei secole ei au administrat ţara pe care au numit-o “Coasta bogată” (în traducere, “Costa Rica”) printr-un guvernator militar.
