Eduard Buchner

Eduard Buchner, fiul doctorului Ernst Buchner, profesor extraordinar de medicină legală, a fost iniţial îndreptat spre o carieră comercială, însă după moartea prematură a tatălui său, fratele său mai mare, Hans, i-a deschis calea către o educaţie generală şi i-au dat posibilitatea de a alege un domeniu care îl pasiona.

Premiul Nobel pentru Chimie 1907

Eduard Buchner, fiul doctorului Ernst Buchner, profesor extraordinar de medicină legală, a fost iniţial îndreptat spre o carieră comercială, însă după moartea prematură a tatălui său, fratele său mai mare, Hans, i-a deschis calea către o educaţie generală şi i-au dat posibilitatea de a alege un domeniu care îl pasiona. După ce a urmat cursurile Şcolii de Gramatică şi-a continuat studiile la Institutul Politehnic din Munchen. A studiat chimia cu Adolf von Baeyer şi botanica, alături de profesorul Carl von Naegeli.

Începuturi. Lipsa mijloacelor materiale a pus diverse piedici în calea carierei lui Eduard Buchner încă din timpul facultăţii. Doar cu ajutorul unei burse de trei ani din partea Facul­tăţii de Filosofie a reuşit să-şi termine studiile. Apoi, cu ajutoare băneşti din partea lui Adolf von Baeyer a reuşit să-şi înceapă cercetările în domeniul care îi aducea în 1907 recunoaşterea profesională. După o pauză de trei ani şi-a reînceput cercetările la Institutul de Igienă din Munchen, unde fratele său se afla în consiliul de conducere.

Carieră. La Institutul de Botanică şi-a publicat prima lucrare “Influenţa oxigenului în procesul de fermentare” în anul 1885. În 1888, după un an petrecut în laboratorul lui Otto Fischer, şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Munchen şi a devenit lector asistent în laboratorul organic al lui Adolf von Baeyer. Cu ajutor bănesc din partea lui von Baeyer, Buchner a reuşit să-şi deschida un mic laborator de chimie şi fermentaţie. Aici a efectuat în 1893 primele experimente cu fermenţi.

Fermentări

În 1893, Buchner a realizat primul său experiment cu celule din drojdii, dar conducerea laboratorului la care şi-a efectuat experimentul era de părere că nu va reuşI să descopere nimic în acest domeniu, deoarece măcinarea drojdiilor era un proces descris de mai bine de 40 de ani.

Experimentul care i-a adus lui Buchner Premiul Nobel în 1907 constă în producerea unui extract din drojdii în care nu există celule vii. Cu ajutorul acestui extract a demonstrat că acest extract putea fermenta zahărul şi că nu sunt necesare celulele vii pentru a produce fermentaţia. Extractul era produs din combinaţia de celule uscate de drojdie, pisate cu ajutorul mojarului si pistilului. Prin pisare, conţinutul celulelor era eliminat şi mixtura devenea umedă. Amestecul era apoi introdus într-o presă, iar sucul rezultat conţinea glucoză, fructoză, maltoză şi dioxid de carbon, care acţiona uneori şi timp de câteva zile. Investigaţii microscopice nu au descoperit nici o celulă vie de drojdie în conţinut. Un alt lucru interesant privind cercetările lui Buchner constă în ipoteza că celulele din drojdie secretă proteine în mediul în care trăiesc, acestea fiind cele care produc fermentaţia zaharurilor. De fapt, fermentaţia are loc în interiorul celulei de drojdie.

CV

Data naşterii - 20 mai 1860

Locul naşterii - Munchen, Germania

Carieră

1888 – îşi susţine teza de doctorat

1891 – devine lector universitar la Universitatea din Munchen

1895 – obţine titlul de profesor

1896 – este numit profesor extraordinar de chimie farmaceutică şi analitică la Universitatea din Tubingen

1898 – este numit director al secţiei de chimie generală de la Colegiul de Agricultură din Berlin;

1900 – se căsătoreşte cu Lotte Stahl ;

1907 – laureat al Premiului Nobel pentru chimie ;

13 august 1917 – moare la Munchen în urma unei răni din război