Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şi ecologic, par a spune designerii contemporani. Designul şi-a consumat pănă acum adolescenţa extravagantă şi opulentă. In epoca postatomică, in perioada cursei către spaţiul cosmic dintre SUA şi URSS, designul a jonglat cu tot ceea ce putea fi nou.
Şi ecologic, par a spune designerii contemporani. Designul şi-a consumat pănă acum adolescenţa extravagantă şi opulentă. In epoca postatomică, in perioada cursei către spaţiul cosmic dintre SUA şi URSS, designul a jonglat cu tot ceea ce putea fi nou. Setea de a folosi materiale, procedee şi tehnologii revoluţionare sau de ultimă generaţie nu era insă numai o funcţie strict de experiment. Domenii intregi ale industriei de pe glob depindeau de felul in care designerii adoptau tehnologiile revoluţionare din marile laboratoare (militare sau nu) de cercetare, de modul in care ei găseau noi intrebuinţări pentru a porni noi serii de produse, in cavalcadă pe piaţa in continuă dezvoltare a globalizării. Fibrele sintetice, fibrele de sticlă, plasticul şi răşinile au constituit deliciile absolute pentru generaţiile de designeri din anii â50 pănă la sfărşitul anilor â90. De la case in formă de navă spaţială, din aliaje costisitoare, la scaune imitănd mulaje luate după corpul uman sau fotolii făcute din baloţi de paie, designul s-a jucat cu resursele precum se joacă un copil care trăieşte in abundenţă. Neglijent, incercănd să exploateze efectul final, indiferent de urmările care decurgeau sau de "dezordinea din camera cu jucării". Pănă cănd a avut loc un declic major, o cotitură care va influenţa designul in mod decisiv.
Neutilizarea materialelor biodegradabile, invazia de plastic şi de fibre de sticlă au un efect pervers pe termen lung. Gunoiul. Cel imposibil de reciclat, pentru că plasticul nu dispare in natură pur şi simplu. "Trăieşte" mai mult decăt două-trei generaţii umane. Resursele naturale nu mai sunt din abundenţă cum erau in urmă cu căteva sute de ani, pentru că societatea industrializată inseamnă consum enorm de materii prime. Şi atunci ce rămăne de făcut? Intoarcerea la materialele tradiţionale care pot fi reciclabile sau inovarea in termeni de cercetare de laborator, ceea ce duce la crearea de materiale bio, prietenoase faţă de mediu. Din ce in ce mai des citim pe ambalajele produselor pe care le cumpărăm că sunt biodegradabile, că nu folosesc lemn provenit din defrişări, că sunt reciclabile. Din ce in ce mai mult, in memoria colectivă produsul incepe să aibă şi o altă caracteristică, la fel de importantă precum dimensiunile, forma, culoarea, materialul, textura: e prietenos faţă de mediu. E şi aceasta o chestiune de designâ¦
