Fobii: cauze şi efecte

Numeroşi oameni prezintă semnele unei afecţiuni cunoscute sub numele de fobie. Noţiunea derivă de la cuvântul grecesc "phobos", ce înseamnă teamă, frică morbidă. Fobia se manifestă printr-o senzaţie acută şi persistentă de teamă faţă de unele situaţii, activităţi, obiecte sau persoane.

Principalul simptom constă într-o tendinţă excesivă şi iraţională de a evita un anumit subiect. Potrivit unei teorii general acceptate, fobiile iau naştere prin combinarea influenţei unor evenimente exterioare cu cea a unor stări interioare. Specialiştii pot efectua o analiză regresivă a fobiilor până la descoperirea unui eveniment declanşator al acestora, de obicei, o experienţă traumatizantă din copilărie. Din punct de vedere al intensităţii efectelor, fobiile se clasifică în:   

TEAMA DE ŞERPI (Ofiofobia). Teama determinată de întâlnirea unui şarpe, putând avea cauze genetice, era considerată de oamenii preistorici o şansă de supravieţuire. Reptila putea fi observată mai repede decât alte imagini pacifiste, precum o floare sau sau o broacsă. Depistarea rapidă a şerpilor i-a ajutat pe strămoşii oamenilor să supravieţuiască

TEAMA DE PĂIANJENI (Arahnofobia). Banalii păianjeni stârnesc teamă în rândul multor oameni. Femeile sunt de circa patru ori mai fricoase decât bărbaţii în faţa arahnidelor. Un studiu al specialiştilor Universităţii Carnegie Melon din Pittsburg a relevat faptul că o fetiţă de 11 luni poate afişa la vederea unui păianjen sau a unui şarpe o expresie facială temătoare spre deosebire de un băiat de aceeaşi vârstă care nu are această capacitate.

TEAMA DE SPAŢII DESCHISE (Agorafobia). Circa 1,8 milioane de adulţi americani, peste 18 ani, suferă de afecţiunea ce presupune un sentiment acut de teamă faţă de locuri sau situaţii ce se pot dovedi riscante: ascensoare, săli de sport, poduri, mijloace de transport în comun, autoturisme, mall-uri şi avioane. Agorafobia poate determina unii oameni să evite ieşirile din casă, călătoriile cu maşina sau spaţiile aglomerate.

TEAMA DE ALŢI OAMENI (Sociofobia). Cuvintele rostite în faţa unor interlocutori sau spectatori pot provoca unor persoane înroşirea feţei, transpiraţie, o senzaţie de disconfort. Simptomele respective caracterizează sociofobia, ce se poate manifesta şi prin reţinerea de a mânca sau bea în faţa altor persoane, cu excepţia membrilor familiei. Afecţiunea debutează, de obicei, la vârsta de 13-14 ani.

TEAMA DE ÎNĂLŢIMI (Acrofobia). Ameţeala resimiţită la privirea unei clădiri înalte de la nivelul solului sau de pe acoperiş caracterizează una dintre cele mai întâlnite forme de fobie. Acrofobia afectează circa 3%-5% dintre oameni. Până nu demult, savanţii o considerau o teamă iraţională faţă de stimuli normali, dar cercetări recente au dovedit contrariul. Participanţii la un studiu recent trebuiau să analizeze înălţimea unei clădiri privind-o de la sol sau de pe acoperiş. Cei care se temeau de înălţimi credeau că imobilul avea trei metri când erau la sol şi 12 metri când erau pe acoperiş, clădirile părând mai înalte pentru acrofobi.

TEAMA DE ÎNTUNERIC (Nyctofobia). Pentru mulţi copii, stingerea luminii poate crea mai multă panică decât vrăjitoarele şi zmeii din poveşti, făcându-i să se ascundă sub pat sau în spatele unei uşi închise. Micuţii se tem că cineva i-ar putea răpi sau le-ar putea lua jucăriile. Odată cu înaintarea în vârstă poate atinge nivele acute transformându-se în fobie, Nychtofobie, care, netratată, poate dura până la maturitate.