Gaze cu efect de seră

Lord Nicholas Erbert Stern, economist şi academician britanic, este una dintre cele mai proeminente figuri ale activiştilor cu gulere albe împotriva schimbărilor clima­tice.

Lord Nicholas Erbert Stern, economist şi academician britanic, este una dintre cele mai proeminente figuri ale activiştilor cu gulere albe împotriva schimbărilor clima­tice. În 2006, el a dat publicităţii un document laborios despre efectele economice ale încălzirii globale la nivel mondial.

Deşi criticat de politicieni şi economişti sceptici din lumea-ntreagă, Raportul Stern arată că este mult mai rentabil să acţionăm acum împotriva schimbărilor climatice decît să luăm măsuri mai tîrziu. Investiţiile din următorii 10-20 ani vor fi cruciale pentru mediu în acest secol şi în următorul.

RITM ACCELERAT. Recent, Nicholas Stern a recunoscut că a subestimat ritmul de creştere a emisiilor. După ce a studiat noile dovezi ştiinţifice, el a remarcat că emisiile gazelor cu efect de seră nu pot fi absorbite la capacitatea estimată de păduri şi oceane.

Revenind însă la Raportul Stern, economistul arăta, în urmă cu doi ani, că fenomenele meteorologice extreme se vor amplifica şi se vor agrava, dăunînd, în primul rînd, agriculturii şi facilitînd explozia migraţiei în masă, răspîndirea bolilor şi escaladarea violenţelor cu precădere în vestul Africii, bazinul Nilului şi Asia Centrală. Victimele imediate vor fi, desi­gur, ţările sărace, care nu au ţinut pasul, în ceea ce priveşte poluarea, cu statele bogate şi puternic industrializate. “Nivelul curent sau cantitatea de emisii cu efect de seră în atmosferă este de 430 de părţi pe milion (ppm) de CO2, comparativ cu 280 ppm existente înainte de revoluţia industrială. Aceste cote au avut deja un efect arhicunoscut – încălzirea atmosferei cu peste 0,5ş C”, scria Stern în raportul său.

EFECTE. Creşterea estimată de Stern nu este însă bătută în cuie. Dacă temperatura medie globală va creşte cu 2şC-3şC în următorii 50 de ani, culturile agricole la altitudini mari vor dispărea, gheţarii se vor topi, mărind riscurile de inundaţii şi ducînd la descreşterea proviziilor de apă – în acest caz o şesime din populaţia lumii (mai ales din India subcontinentală, China şi America de Sud) va fi ameninţată. Vor exista riscuri considerabile şi presiuni tot mai mari pentru protecţia zonelor de coastă din Asia de Sud-Est şi Vietnam, precum şi a insulelor mici din Caraibe şi Pacific şi oraşele mari de coastă (Tokyo, New York, Cairo şi Londra). În plus, pînă la mijlocul acestui secol, 200 de milioane de oameni ar putea fi relocaţi din cauza creşterii nivelului mării, a inundaţiilor pu­ternice şi a secetei. Ecosistemele sînt şi ele vulnerabile la schimbările climatice – aproximativ 15%-40% dintre specii vor dispărea dacă temperatura medie globală va creşte cu 2şC.

Modelele de climă specifice anumitor zone vor suferi modifi­cări, se mai arată în raport. Ploile musonice din Asia de Sud sau fenomenul El Nino vor afecta în mod direct accesul oamenilor la sursele de apă. Creşterea temperaturii cu 0,5şC va duce la degradarea recifurilor de corali, iar topirea gheţarilor va periclita nu numai terenul agricol, ci şi 1 din 20 de oameni din lumea-ntreagă. La o creştere de 2şC-3şC se va înre­gistra o criză majoră în aprovizionarea cu apă, astfel că, în 2080, cel puţin un miliard de oameni vor avea de suferit.

CE E DE FĂCUT? Dacă se acţionează eficient şi urgent (în 10-20 de ani), costurile asociate acţiunilor pentru reduce­rea emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru evitarea impactului maxim al schimbărilor climatice ar reveni la o cotă anuală de 1% din produsul brut global; dacă nu se acţionează în termenii sus-amintiţi, riscurile şi costurile aferente vor fi echivalente cu o pierdere anuală de 5%-20% din produsul brut global. Emisiile apar, sînt întreţinute şi se înmulţesc prin dezvoltarea economică. Dacă nivelul anual al emisiilor s-ar menţine la rata de astăzi (de pînă în 2006 – n.r.), pînă în 2050 stocul de gaze cu efect de seră din atmosferă s-ar dubla faţă de cotele existente în perioada preindustrializată. Din păcate, nivelul anual al emisiilor este în continuă creştere – din cauza dezvoltării accelerate a economiilor, dar şi a dependenţei tot mai mari faţă de energie şi transport. Astfel, pînă în 2035 nivelul emisiilor ar putea ajunge la 550 ppm, existînd cel puţin 77% şanse ca temperatura medie globală să fie mai mare cu 2°C.