Graalul, o enigmă veşnică

Arheologii nu contenesc în a căuta adevărul despre potirul în care ar fi fost strâns sângele lui Iisus Hristos, când acesta a fost răstignit pe cruce. Deşi au păreri împărţite despre natura Sfântului Graal, oamenii de ştiinţă – dar nu numai ei – sunt de acord că legenda lui dezvăluie calea spre cunoaşterea absolută, spre înţelegerea divinităţii.

Unii istorici cred că Sfântul Graal nu reprezintă potirul misterios căutat de aproximativ două milenii, ci ceva mult mai "simplu" - "sângele regal" (controversatul autor Dan Brown ar fi scris că Iisus Hristos ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut urmaşi, pe merovingieni). Alţii cred în legendele Evului mediu, în care Graalul era descris ca un vas folosit de negustorul biblic Iosif din Arimatea pentru a strânge sângele lui Iisus, atunci când Mântuitorul se afla răstignit pe cruce. Poetul francez Chretien de Troyes scria, la sfârşitul secolului al XII-lea, că obiectul mistic era o tavă "fermecată". Englezul Sir Thomas Malory relata, în cunoscuta sa lucrare "Moartea lui Arthur", că Sfântul Graal era un vas de împărtăşanie la care nu are acces decât un iniţiat, un bun credincios. Poetul german Wolfram von Eschenbach vorbea însă, într-o lucrare scrisă în secolul al XIII-lea, despre un Graal realizat din piatra filosofală (Lapis exilis), o piatră pură căzută din cer. O altă legendă spune că Sfântul Graal a fost realizat dintr-un smarald imens care se afla pe fruntea lui Lucifer. Von Eschenbach sugerează în lucrarea sa că, atunci când Lucifer a fost demonizat şi a căzut din Cer, smaraldul pe care îl purta în frunte a căzut şi el.

În absenţa unor dovezi istorice concrete, oamenii nu au făcut decât să speculeze pe marginea potirului - majoritatea istoricilor este de acord că Sfântul Graal înfăţişează o cupă cu gura larg deschisă. Astfel că unii vorbesc despre realizarea vasului dintr-o piatră preţioasă extrem de rară sau dintr-un metal obişnuit, fără însemne "regale", un vas care deţine puteri mira­culoase, care poate aduce la viaţă un muribund şi poate oferi viaţă fără sfârşit celui care o merită. O parte a istoricilor este însă de părere că Sfântul Graal nu este material, ci reprezintă căutarea absolută, de care nu este demn decât acela care dă dovadă de puritate fizică şi spirituală, de dezinteres faţă de lumea materială, de pietate, de umanism, de dedicaţie pentru cei din jur şi pentru misiunea la care s-a angajat.

Există însă şi opinia conform căreia Sfântul Graal este un obiect care îşi schimbă în permanenţă forma, pentru a nu fi găsit decât de cel vrednic.

Comunitatea ştiinţifică se află într-o continuă căutare. De curând, o echipă de arheologi scoţieni se pregăteşte pentru o misiune îndrăzneaţă, care va avea loc anul viitor. Ei spun că, după toate calculele de până acum, Sfântul Graal s-ar putea afla îngropat sub abaţia sau sub turnul din orăşelul scoţian Kilwinning.

Într-un articol publicat în presa locală, istoricul A.J. Morton scria, la mijlocul lunii iulie, că în Kilwinning au început să apară, ca ciupercile după ploaie, tot mai mulţi străini care se află în căutarea Sfântului Graal. Oamenii sunt mânaţi în zonă de o legendă potrivit căreia potirul ar fi fost adus aici, pe meleagurile scoţiene. Morton şi-a exprimat însă îndoiala că legenda este reală şi nu crede nici în existenţa fizică a cupei. Istoricul spune că cei mai mulţi dintre cei care şi-au cumpărat deja proprietăţi în zonă sunt oameni care cred că potirul sfânt se află ascuns într-una dintre numeroasele cripte de sub abaţia de la Kilwinning.

Dovezi care să susţină această idee par că se află ascunse în cronicile masonilor din această regiune, scrie presa scoţiană. Masonii nu doresc însă să facă publice documentele care vorbesc despre Sfântul Graal şi rolul cavalerilor templieri, care ar fi ascuns, în Scoţia, astfel de relicve antice.  

Numeroşi arheologi sunt de părere că sudul Scoţiei ascunde mistere încă neelucidate. O altă locaţie pe care arheologii o atribuie locului în care s-ar afla potirul se află în zona oraşului Edinburgh. Mai precis, în zona capelei Rosslyn. Numele bisericii apare inclusiv în romanul Codul lui Da Vinci, semnat de Dan Brown, care, deşi nu respectă întru totul adevărul istoric, deformând realitatea pentru a asigura un fir epic coerent, a fost folosit ca sursă de inspiraţie de căutătorii Graalului.

Construită în secolul al XV-lea, la câţiva kilometri depărtare de Edinburgh, de meşteri aduşi din toate colţurile Europei, capela Rosslyn ar fi trebuit să aibă formă de cruce şi să fie mult mai mare decât astăzi. Lucrările au fost stopate însă după moartea întemeietorului ei, Sir William St. Clair (sau Sinclair), în 1484. Înfrumuseţată cu motive florale, marine, celeste şi fabuloase, precum şi cu pătrăţele al căror înţeles nu a fost descifrat până în prezent, capela înfăţişează reprezentări ale unor scene religioase, precum şi aspecte din viaţa familiei regale Roslin, dar şi simboluri masonice. Sub bisericuţă, arheologii şi istoricii au descoperit, cu ajutorul tehnologiei cu ultrasunete, o sală bolţită care nu are nici o intrare. Nu au săpat în podeaua capelei, pentru că le-a fost interzis. Motiv pentru care s-au intensificat speculaţiile că în micuţa biserică ar fi ascuns nu numai Sfântul Graal, ci şi Chi­votul Legii (pe care Moise i l-a dăruit lui Aaron) sau capul Sfântului Ioan Botezătorul.


SFÂNTUL IOSIF DIN ARIMATEA
Deşi nu a fost prezent la Cina Cea de Taină, Iosif din Arimatea, un negustor bogat, l-a urmărit îndeaproape pe Mântuitor. La câteva ore după ce a servit ultima masă, Iisus a fost răstignit şi, potrivit unei legende, sângele său ar fi fost strâns de Sfântul Iosif într-o cupă. Nu o cupă oarecare, ci cea din care a băut Mântuitorul la ultima Sa cină (ideea se regăseşte într-un poem semnat de Robert de Boron, în ultima parte a secolului al XII-lea, începutul secolului al XIII-lea). Cu voia lui Pilat, negustorul, împreună cu Sfântul Nicodim au luat trupul lui Iisus de pe cruce şi l-au îngropat, după orânduirea iudee, după ce au uns corpul cu smirnă şi aloe şi l-au înfăşurat în giulgiu. Aflând această veste, evreii l-au aruncat în închisoare pe Iosif. Aici, Mântuitorul i-a apărut sfântului, vorbindu-i despre învierea Sa. Ucenic secret al lui Iisus, Iosif din Arimatea a fost eliberat din închisoare şi alungat din Ierusalim. El a străbătut lumea în lung şi-n lat vorbindu-le oamenilor despre Mântuitor şi despre miracolele sale. Şi-a găsit sfârşitul în Britania, posibil la Glastonbury. Potrivit unor legende, Iosif ar fi dus cu el în Britania cupa cu sângele lui Iisus. Aici s-ar fi pierdut urma potirului.