Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) au mai multe motive de sărbătorit in această perioadă, printre care şi implinirea a zece ani de la lansarea misiunii comune Cassini-Huygens la 15 octombrie 1997, care are "in fişa de post" cercetarea gigantului gazos Saturn şi a sistemului său de luni.
NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) au mai multe motive de sărbătorit in această perioadă, printre care şi implinirea a zece ani de la lansarea misiunii comune Cassini-Huygens la 15 octombrie 1997, care are "in fişa de post" cercetarea gigantului gazos Saturn şi a sistemului său de luni. Saturn este planeta din sistemul solar cu cel mai mare număr de sateliţi naturali. Insă, unul dintre ei, Iapet, i-a contrariat pe cercetători, deoarece pare a se intuneca şi lumina in mişcarea sa de rotaţie in jurul planetei-mamă. Explicaţiile au apărut recent, o dată cu transmiterea noilor date pe care Cassini le-a inregistrat. Iapet are soarta deloc de invidiat de a fi literalmente "improşcat" cu materie de ceilalţi sateliţi după cum relatează cotidianul britaninc The Guardian. "Materialul prăfos angrenat in vărtejuri provenind de la celelalte luni ale lui Saturn care orbitează in sens contrar il loveşte pe Iapet in plin, iar acesta generează infăţişarea singulară a lui in comparaţie cu ceilalţi sateliţI", comentează Tilmann Denk, membru al echipei de control al misiunii Cassini, de la Universitatea Liberă din Berlin. Dar care anume dintre cei 20 de sateliţi ai planetei cu inele este responsabil pentru gestul "ireverenţios" faţă de Iapet rămăne pentru moment o necunoscută. Experţii au mai pus in evidenţă faptul că, din cauza temperaturilor foarte scăzute de pe Iapet, materialele aruncate de la ceilalţi sateliţi se depun pe suprafaţă şi ingheaţă, formănd petele de culoare intunecată care brăzdează infăţişarea satelitului lui Saturn.
Cassini a mai transmis şi alte informaţii referitoare la sistemul extrem de complex al sateliţilor lui Saturn. Pe lăngă faptul că Titan este singurul satelit din sistemul solar care posedă atmosfera sa proprie, sonda trimisă de NASA, in colaborare cu ESA, in 1997 a confirmat existenţa unor lacuri de hidrocarburi la ambii poli ai satelitului. Unul dintre ele este mai mare decăt Lacul Superior, cel mai mare lac al Pămăntului. Iar "vremea" la polul nord pe Titan nu este deloc de invidiat. Prins pentru moment intr-o iarnă grea, nordul satelitului este constant supus unor ploi cu metan, la temperaturi de -180 de grade Celsius, relatează The Guardian. Ploile alimentează sistemul de lacuri şi mări de hidrocarburi ale lui Titan, generănd constante modificări ale reliefului, săpănd canale şi albii de rău pe suprafaţa satelitului.
Ultimele imagini trimise de sonda Cassini pun in evidenţă existenţa unor jeturi de particule ingheţate care provin de la un alt satelit al lui Saturn, Encelade. "Aceste descoperiri au implicaţii extraordinare. Jeturile se datorează apei de la suprafaţă sau nu? Şi, dacă nu, la ce adăncime se află apa in această lună?", se intreabă astronomul Carolyn Porco, de la Institutul de Ştiinţe Spaţiale din Colorado. Posibilitatea ca Encelade să aibă apă sub formă lichidă a stărnit dezbateri aprinse in comunitatea academică din intreaga lume, iar imaginile trimise de misiunea de explorare par a confirma această ipoteză. Jeturile de apă provin dintr-o falie identificată in regiunea polului sud al satelitului lui Saturn. Existenţa apei a dus la ipoteze privind posibile forme de viaţă pe această lună a gigantului cu inele. Misiunea Cassini-Huygens a fost concepută special pentru cercetarea directă a sistemului de sateliţi ai lui Saturn, ajungănd "la faţa locului" după sondele Voyager 1 şi Voyager .
Citește pe Antena3.ro
In căutarea extratereştrilor
O primă tranşă dintr-o reţea de telescoape destinate să caute urme de viaţă extraterestră a fost instalată in statul american California, transmite agenţia France Presse, preluată de Rompres. Este vorba despre un proiect finanţat de cofondatorul companiei Microsoft, Paul Allen, in colaborare cu Universitatea Berkeley şi Institutul pentru căutarea inteligenţei extraterestre (SETI), in cadrul căruia 350 de radiotelescoape vor fi instalate in orăşelul Hat Creek, la 400 km nord de San Francisco. In prezent, 42 de antene ale proiectului "Allen Telescope Array" (ATA) au inceput să analizeze frecvenţele de unde provenite din spaţiu, in speranţa că vor găsi urme de viaţă extraterestră. Radiotelescoapele detectează undele radio emise de corpurile cereşti, printre care cele care nu sunt vizibile cu telescoape optice. ATA se distinge de precedentele radiotelescoape prin puterea şi rapiditatea fără egal, potrivit promotorilor. Oamenii de ştiinţă estimează că in 24 de ani ATA va aduna de o mie de ori mai multe date decăt celelalte aparate ale SETI in ultimii 45 de ani.
Plăcile tectonice şi viaţa
Planetele solide, alcătuite din rocă, orbitănd in jurul altor stele din galaxia noastră, pot avea o tectonică asemănătoare Pămăntului, relatează The New Scientist. Mai mult, pe lăngă nucleul solid, inconjurat de o manta lichidă şi o crustă, planetele de zece ori mai mari decăt Terra pot avea şi sisteme de plăci tectonice, un punct indispensabil pentru apariţia vieţii, in opinia profesorului Dimitar Sasselov, de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. Acesta a efectuat măsurări geologice care pun in evidenţă faptul că activitatea tectonică este prezentă pe planete cu masa cel puţin egală cu a Pămăntului.
Găurile de vierme electromagnetice
"Imaginaţi-vă că infăşuraţi mantia invizibilă a lui Harry Potter in jurul unui tub. Dacă materialul este produs in concordanţă cu specificaţiile noastre tehnice aţi putea să transportaţi un obiect la unul din capete, să-l vedeţi dispărănd, in timp ce el călătoreşte prin tunel, şi să-l vedeţi reapărănd la celălalt capăt", explică Allan Greenleaf, matematician la Universitatea din Rochester, despre principiile care fac posibilă existenţa unei găuri electromagnetice de vierme, relatează Science Daily. Descoperirea posibilităţii de a crea un astfel de fenomen in laborator pe baza undelor electromagnetice a fost detaliată intr-un articol din Physical Review Letter.
Soyuz, pe staţia Internaţională
Primul astronaut malaezian, Sheikh Muszaphar Shukor , a ajuns pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS) după ce la 10 octombrie a fost lansat la bordul unei rachete Soyuz de la cosmodromul Baikonur, relatează BBC. Malaiezianul face parte dintr-un echipaj alcătuit din rusul Iuri Malacenko şi americanca Peggy Whitson, care va deveni prima femeie comandant al ISS, pentru următoarele şase luni. Shukor urma să se intoarcă după nouă zile. Negocierile pentru participarea sa intr-o misiune spaţială au inceput intre Malaysia şi Rusia incă din 2003.
Forma navelor din viitor
Cea mai potrivită formă pe care o navă spaţială o poate avea pentru a-şi proteja membrii echipajului de radiaţii este cea a unui grapefruit care are infipt in el cireşe pe scobitori, a declarat Ram Tripathi, inginer spaţial la Centrul de Cercetare NASA de la Langley, in Virginia, citat de The New Scientist. Sferele in care ar locui echipajul, "cireşele" in analogia propusă de Tripathi, ar avea zece-douăzeci de metri in diametru. "Sferele oferă mai mult volum şi mai puţină masă, iar, ce este important, ele distribuie uniform descărcările pe suprafaţa lor."
