Jules Bordet: Premiul Nobel pentru Medicină 1913

În iunie 1870, se năştea în casa unui învăţător din Soignies, Belgia, cel care avea să devină marele imunolog Jules Jean Baptiste Vincent Bordet. Jules a urmat şcoala primară la École Moyenne, unde tatăl său era profesor, apoi şi-a continuat studiile la Athenée Royal din ­Bruxelles.

În iunie 1870, se năştea în casa unui învăţător din Soignies, Belgia, cel care avea să devină marele imunolog Jules Jean Baptiste Vincent Bordet. Jules a urmat şcoala primară la École Moyenne, unde tatăl său era profesor, apoi şi-a continuat studiile la Athenée Royal din ­Bruxelles. Cursurile acestei şcoli i-au trezit interesul în domeniul chimiei şi a început să lucreze într-un laborator construit acasă. La vârsta de 16 ani începea un program medical la Universitatea din Bruxelles, iar în 1892 îşi lua doctoratul în medicină.

PROFESIE. Jules Bordet şi-a început cariera de cercetător încă din timpul şcolii, iar în 1892 a publicat, în Annales de l’Institut Pasteur din Paris, o lucrare despre adaptarea virusurilor în organismele vaccinate. Pentru această lucrare, guvernul belgian i-a oferit o bursă la Institutul ­Pasteur, unde a lucrat alături de cercetătorul Elie Metchnikoff. La vârsta de 31 de ani, Bordet era deja celebru şi primea, în 1901, postul de director al Institutului Bacteriologic din Bruxelles. Când cercetarea a devenit imposibilă din cauza primului război mondial, Bordet şi-a dedicat timpul scrierii lucrării “Tratat despre imunitate în maladiile infecţioase”.

RECUNOAŞTERE. Jules Bordet a fost Doctor Honoris Causa al universităţilor din ­Cambridge, Paris, Strasbourg, Toulouse, Cairo, Atena şi ­Quebec. A fost, de asemenea, membru al Academiei Regale ­Belgiene, al Societăţii Regale din Londra şi al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Statele Unite ale Americii. A primit onoruri din partea României, Suediei şi ­Luxemburgului.

CV

Data naşterii: 13 iunie 1870

Locul naşterii: Soignies, Belgia

Carieră

1892 – a devenit doctor în medicină;

1894 – 1901 – se mută la Paris şi lucrează la Institutul Pasteur;

1901 – fondează Institutul Pasteur din Bruxelles;

1907 – devine profesor de ­bacteriologie la Universitatea din ­Bruxelles;

1919 – este laureat al Premiului Nobel pentru Medicină;

1930 – este preşedintele primului congres de microbiologie;

1939 – publică “Tratat despre ­Imunitate în bolile infecţioase”;

6 aprilie 1961 – încetează din viaţă la Bruxelles.

Imunitatea

Studiile timpurii ale lui Jules Bordet au arătat că serul antimicrobian conţine două substanţe active: una ce exista înainte de imunizare şi alta, un anticorp ­specific, creat prin vaccinare.

A dezvoltat o metodă de a diagnostica microbul cu ajutorul serului. În 1898, ­Bordeau a descoperit serurile hemolitice şi a demonstrat că mecanismul acţiunilor lor asupra sângelui străin este similar cu cel prin care un ser antimicrobian acţionează asupra microbilor şi, mai mult, că reacţiile serurilor sunt de natură coloidală. A contribuit mult la înţelegerea formării coagulinei şi a otrăvurilor ­anafilactice. În 1906, a cultivat, alături de cercetătorul Octave Gengou, ­bordetella pertussis (bacterie denumită după Jules Bordet) şi a ajuns la concluzia, unanim acceptată, că acest organism este cauza tusei convulsive. Mai târziu, a dezvoltat un tratament împotriva acestei boli. În 1919, Bordet a primit ­Premiul Nobel pentru Medicină, pentru descoperirile sale legate de imunitate.

După anul 1920, a devenit interesat de bacteriofage, virusuri care distrug multe tipuri de bacterii, şi a publicat o serie de lucrări pe acest subiect. Studiile sale în aceste domenii l-au ­transformat într-o autoritate mondială în domeniul bacteriologiei şi al imunologiei.