Rechinii albi, alungați din habitatul lor de alți prădători

Marele alb (Carcharodon carcharias) este considerat pe scară largă drept unul dintre prădătorii de top ai oceanului.

Din 2017 însă, oamenii de știință au remarcat faptul că numărul rechinilor albi a scăzut în largul coastei Africii de Sud, unde se adună de obicei. Inițial, ciudata dispariție a fost pusă pe seama activității umane, precum pescuitul excesiv.

Potrivit sciencealert.com,  cercetările au confirmat în detaliu adevăratul vinovat: o pereche de orci (Orcinus orca), vânând rechinii și înghițind ficatul lor hrănitor și bogat în vitamine.

Pe vremuri, orașul de pescuit Gansbaai de pe coasta Africii de Sud era o mecca pentru observatorii de rechini – atât de puternic populat de prădători, încât insula Dyer din apropiere este considerată marea capitală a rechinilor albi a lumii.

În ultimii ani însă, prezența rechinilor s-a diminuat.

În plus, din 2017, cel puțin opt mari rechini albi au ajuns la țărm la Gansbaai, multora lipsindu-le ficatul (și unii fără inimă) – semnul distinctiv al unui atac de orcă.

Rănile acestor rechini sunt distinctive și au fost urmărite la aceeași pereche de orci.

Oamenii de știință au documentat faptul că prezența orcilor poate alunga marii rechini albi cu destulă pricepere. Un studiu din 2020 a constatat că rechinii albi mari se vor îndepărta de apele preferate de vânătoare de pe coasta San Francisco dacă o orcă își va face apariția în regiune.

Într-un studiu din 2022, folosind date de observare și urmărire pe termen lung de la rechinii etichetați, o echipă de oameni de știință condusă de biologul marin Alison Towner de la Dyer Island Conservation Trust a descoperit că orcile sunt motivul pentru care rechinii încep să evite ceea ce fusese odinioară unul dintre dintre locurile lor preferate.

„Inițial, în urma unui atac de orcă în Gansbaai, marii rechini albi nu au mai apărut timp de săptămâni sau luni”, a explicat Towner.

„Totuși, se pare că asistăm la o strategie de evitare pe scară largă, care reflectă ceea ce vedem folosit de câinii sălbatici din Serengeti din Tanzania, ca răspuns la prezența crescută a leului. Cu cât orcile frecventează mai mult aceste situri, cu atât mai mult timp marii rechini albi stau departe”.

Pe parcursul a cinci ani, echipa a urmărit 14 rechini care au fost etichetați prin GPS, în timp ce au fugit din zonă când au fost prezente orcile. Observațiile de mari rechini albi sunt, de asemenea, în scădere, destul de semnificativ, în mai multe golfuri.

Cercetătorii spun că aceste schimbări de comportament sunt fără precedent și modifică ecosistemul.

În absența marilor rechini albi, rechinii de cupru (Carcharhinus brachyurus) se mută pentru a umple nișa ecologică liberă.

„Cu toate acestea, echilibrul este esențial în ecosistemele marine, de exemplu, fără rechini mari albi care limitează comportamentul focilor din Cap, focile pot precede pinguinii africani pe cale critică de dispariție sau pot concura pentru micii pești pelagici pe care îi mănâncă. Acesta este un impact de sus în jos.”, a spus Towner.

„Orcile vizează rechinii albi subadulti, care pot avea un impact suplimentar asupra populației de rechini deja vulnerabile datorită creșterii lor lente și a strategiei de maturizare târzie în viață”, a spus Towner.

„O vigilență sporită folosind știința cetățenească (de exemplu, rapoartele pescarilor, navele turistice), precum și studiile de urmărire continuă, vor ajuta la colectarea mai multor informații despre modul în care aceste modificări pot avea impact asupra echilibrului ecologic pe termen lung în aceste peisaje marine complexe de coastă”.

Cercetarea echipei a fost publicată în African Journal of Marine Science.