Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din ce în ce mai multă lume începe să se gîndească la viitorul planetei
şi creează invenţii care să lupte cu emisiile de dioxid de carbon. Aşa
a luat naştere şi motocicleta "cu o singură roată".
Din ce în ce mai multă lume începe să se gîndească la viitorul planetei şi creează invenţii care să lupte cu emisiile de dioxid de carbon. Aşa a luat naştere şi motocicleta "cu o singură roată".
Ediţia de anul acesta a Show-ului Naţional de Motociclete din Toronto, Canada, a avut un musafir mai mult decît neobişnuit pentru împătimiţii motoarelor. Este vorba despre motocicleta Uno, care nu ia forma motocicletelor obişnuite. Ruptă parcă din celebrul
serial de desene animate The Jetsons, motocicleta gri-portocalie are cele două roţi aşezate una lîngă cealaltă şi doar un buton, pentru pornire/oprire.
Inventatorul lui Uno se numeşte Benjamin Gulak şi are doar 18 ani. A căpătat cunoştinţele inginereşti de la bunicul său şi pînă la construcţia lui Uno a făcut diverse modele de trenuleţe şi rachete. În clasa a noua a reprezentat Canada la Tîrgul Internaţional de Ştiinţă, unde a avut ocazia să discute cu astronauţi şi cîştigători ai premiului Nobel, ceea ce l-a convins să facă mai mult. În 2006, într-o călătorie în China, a participat la un proiect pentru dezvoltarea transportului electric. Pentru descongestionarea traficului şi salvarea mediului, Ben Gulak a gîndit un mijloc de transport electric în forma unei motociclete sau a unei biciclete, cu care a participat din nou la Tîrgul Internaţional.
FORMA INIŢIALĂ. Primul Uno era format dintr-un simplu cadru de fier şi două roţi de bicicletă, alimentate de motoare electrice. După mai multe schiţe şi desene a reuşit să ajungă la modelul actual Uno, însă pentru construirea sa a avut nevoie de puţin ajutor. Acesta a venit din partea companiei Motorcycle Enhancements din Oakville, Ontario, care i-au oferit roţile speciale, cadrul şi corpul din jurul scheletului. Următorul pas a fost programarea software-ului care controlează giroscoapele digitale, lucru care nu a fost tocmai simplu, deoarece Uno deţine două giroscoape, unul pentru mişcarea înainte şi înapoi, iar celălalt pentru viraje.
FUNCŢIONARE. Operarea maşinuţei de doar 54,4 kg este simplă. Pentru a merge înainte este nevoie doar să-ţi înclini corpul în faţă şi să înclini motocicleta. Pentru a merge cu spatele, trebuie să te înclini în spate. Cu cît te înclini mai mult, cu atît mai mult accelerează. Giroscoapele spun unităţii electrice centrale (ECU) cît de mult să accelereze şi cît curent electric trebuie să alimenteze cele două motoare (cîte unul pentru fiecare roată) la viraje. UnoCiclul are o tehnologie asemănătoare Segway-ului şi este destinat pentru călătoria unei singure persoane. În forma sa actuală atinge o viteză de doar 24 de kilometri pe oră, dar, după părerea creatorului său, cu îmbunătăţirile de rigoare poate ajunge şi pînă la peste 60 de kilometri pe oră.
text: Alexandra Zotta
Cu o greutate de doar 45,4 kilograme, Uno poate atinge în prezent o viteză de 24 de kilometri pe oră, însă creatorul său, Benjamin Gulak, este de părere că în scurt timp, cu ajutorul a cîtorva îmbunătăţiri, va putea atinge şi 60 de kilometri pe oră. Deşi seamănă foarte mult cu o motocicletă, carcasa Uni este mult mai mică, iar tehnologia folosită în construirea sa seamănă mai mult cu cea a Segway-ului
Un mers mai sănătos
Osteoartrita este o boală care afectează cartilajul ce căptuşeşte şi lubrifiază articulaţiile. Aceasta poate afecta degetele, genunchii, gleznele, şoldurile, gîtul şi şira spinării. Osteoartrita la genunchi poate fi înlăturată prin reducerea forţei care se exercită asupra genunchiului în timpul mersului. Deoarece forţele sunt transmise prin laba piciorului, acestea pot fi influenţate de încălţăminte. Conform cercetătorilor Roy Lidtke şi Nahia Shakoor de la Centrul Medical Universitar Rush din Chicago, Statele Unite, mersul desculţ scade cu 12% efectele exercitării forţei asupra genunchiului. Cu ajutorul unor fonduri din partea Institutului Naţional pentru Sănătate din SUA, cercetătorii au inventat un pantof a cărui talpă este împărţită în mai multe zone care se flexează atunci cînd talpa este îndoită. Încălţămintea permite de asemenea schimbarea centrelor de rotaţie în jurul axei mobile a fiecăreia dintre încheieturile membrelor inferioare. Astfel este permis transferul greutăţii şi se creează o copie fidelă a mersului desculţ.
Speranţe pentru astm
O metodă obişnuită de tratare a astmului este inhalarea unui medicament sub formă de aerosoli. Se pare că această metodă este aplicată astăzi şi pentru tratarea sau ameliorarea unor boli precum SIDA şi cancer. Deşi majoritatea bolnavilor de astm utilizează inhalatoare, acestea sînt adesea ineficiente deoarece nu reuşesc să transporte pînă în plămîni decît 20% din cantitatea de medicament. Pentru ca tratamentul să fie aplicat cît mai bine, respiraţia bolnavului trebuie să se coreleze cu jetul de aerosol, dar chiar şi aşa, o bună parte din medicament rămîne în cavitatea bucală. Clement Kleinstreuer, inginer mecanic la Universitatea din Raleigh, Statele Unite, a inventat un inhalator controlat prin computer care măsoară circulaţia aerului din jurul duzei pentru a determina care este cel mai potrivit moment în care medicamentul trebuie eliberat pentru a atinge penetrarea maximă a plămînilor. Cercetătorul susţine că acest instrument este capabil să ţintească spre anumite zone ale unui plămîn.
Ochelarii salvatori
Există modele de bastoane pentru orbi care avertizează prin semnale acustice apropierea de un obiect, însă acestea nu disting între obiectele care staţionează şi cele care se află în mişcare. În întîmpinarea acestei probleme vin ochelarii speciali inventaţi de compania de electronice Philips, care pot ajuta persoanele cu handicap vizual să ducă o viaţă cît de cît normală. Aceştia sînt înzestraţi cu o cameră şi cu accelerometre care detectează mişcarea. Fiind conectaţi la un computer, ochelarii primesc informaţii despre fiecare obstacol pe care îl întîlneşte purtătorul şi despre fiecare obiect din cîmpul vizual. Informaţiile sînt trasmise apoi prin semnale acustice diferite purtătorului, care află dacă obiectul din faţa sa este un stîlp sau o maşină în mişcare şi îşi poate da astfel seama de ceea ce se întîmplă în jurul său.
Bagheta tactilă
Pentru a veni în ajutorul orbilor, oamenii de ştiinţă au inventat mai multe mecanisme pe bază de senzori. Întîlnim des pe stradă orbi care se deplasează cu ajutorul unui baston. Această metodă este folosită de secole şi cea mai recentă îmbunătăţire care s-a adus acestui element de sprijin apărut aproape acum un secol consta în vopsirea în alb a bastonului pentru a-i creşte vizibilitatea. În curînd, acest baston va fi înlocuit de un senzor wireless, de mărimea unei telecomenzi de televizor. "Bagheta tactilă" a fost inventată de Jin Woo Han, de la Laboratorul de Design Experimental de la Osaka, Japonia. Cînd utilizatorul se apropie de un obiect, "telecomanda" începe să vibreze. Nu s-a construit încă un model funcţional al baghetei şi este încă neclar cum îşi va alerta posesorul, dacă va vibra diferit în funcţie de pericolul în care acesta se află, dacă va putea distinge între obiectele în mişcare şi cele statice.
