Musonii ucigaşi

Trei mari dinastii chineze şi-au încetat existenţa în timpul unor perioade de secetă. Oamenii de ştiinţă nu exclud posibilitatea ca mai multe dinastii să fi fost distruse "pe cale naturală".

Cercetătorii chinezi au reuşit să adune indicii despre fostele dinastii chineze prin studierea unei stalagmite formate de-a lungul ultimilor două mii de ani într-o grotă din China, informează Associated Press. Nu este vorba despre orice depunere calcaroasă, ci despre una care a început să se formeze în urmă cu aproximativ 1.810 ani în grota Wanxiang din provincia Gansu, o regiune preponderent umedă, unde ploile cad cinci luni pe an, între mai şi septembrie.
Echipa de oameni de ştiinţă condusă de profesorul Pingzhong Zhang de la Universitatea Lanzhou a comparat fluctuaţiile musonilor cu cele mai importante evenimente din istoria ultimelor două milenii. Experţii au observat că, în cazul Peşterii Wanxiang, concentraţiile chimice de pe stalagmita milenară indică, în perioada 190-530 d.Hr., fluctuaţii importante ale musonilor. Acest interval de timp coincide cu mai multe evenimente importante din istoria Chinei, dintre care cel mai important este abdicarea forţată a împăratului Xian al dinastiei Han în anul 220. Acest act a însemnat sfârşitul dinastiei Han şi începutul perioadei celor trei regate, în care în China au domnit simultan trei conducători. Din 530 până în 850, intensitatea musonilor a scăzut treptat, iar în 910 a avut loc o scădere bruscă, ce a avut ca efect o perioadă de 20 de ani de secetă. După 930, musonii au început să crească în intensitate până în 1020. Puterea mare a musonilor a contribuit la creşterea dramatică a populaţiei, la intensificarea agriculturii orezului şi la stabilitatea dinastiei Song. Potrivit cercetătorilor, perioada secetoasă din secolul al IX-lea coincide cu declinul dinastiei Tang, dar şi cu dispariţia maiaşilor din America Centrală. După anul 1020, musonii au fost în general puternici, până la scăderea bruscă de la mijlocul secolului al XIV-lea. Cercetătorii menţionează că şi finalurile dinastiilor Yuan şi Ming au coincis cu scăderi neobişnuite în intensitatea musonilor de vară. Ei au observat totodată că, în jurul anilor 1960, s-a înregistrat o schimbare a intensităţii musonice, cauzate, cu precădere, de gazele cu efect de seră emise în urma activităţilor umane.