Oamenii de ştiinţă au descoperit că dunele de nisip existente în emisfera nordică a planetei Marte nu sunt neclintite, cum s-a crezut până acum, ci se mişcă de la un anotimp la altul. Aceasta descoperire a fost făcută în urma analizării imaginilor deosebit de precise surprinse de camera HiRISE, de la bordul sondei spaţiale americane MRO (Mars Reconnaissance Orbiter). Candice Hansen, principalul autor al descoperirii, a declarat: “Oamenii de ştiinţă au crezut, până acum, că aceste dune erau statice şi că s-au format cu mult timp în urmă, când vânturile de pe Marte erau cu mult mai puternice decât cele de astăzi. Însă amploarea modificărilor acestor dune este cu adevărat surprinzătoare”. Conform informaţiilor oferite de site-ul nasa.gov/mission, dunele de nisip amplasate circular în jurul Polului Nord marţian acoperă o suprafaţă aproape egală cu cea a statului Texas. Specialiştii au stabilit că mişcarea acestor forme de relief are legătură atât cu topirea periodică a calotei nordice a Planetei Roşii, cât şi cu uraganele de acolo, cu mult mai puternice decât s-a crezut până acum. Observaţiile efectuate de cercetătorii americani au arătat că, la începutul primăverii marţiene, straturile de gheaţă carbonică depuse acolo încep să se topească, iar jeturile de bioxid de carbon degajate în urma acestui fenomen sunt îndeajuns de puternice, încât să destabilizeze dunele de nisip. În acest sens, Hansen a mai afirmat că: “Aceste jeturi de gaze produc avalanşe şi creează noi crevase şi adâncituri care modifică forma dunelor. Efectele acestui tip de eroziune apar şi se produc în cursul fiecărui an marţian. Motiv pentru care, în anumite zone, se declanşază avalanşe care pun în mişcare sute de metri cubi de nisip, care, ajunse la poalele dunelor, le schimbă forma şi poziţia. Observaţiile care au dus la această descoperire au fost făcute de-a lungul a doi ani marţieni, echivalenţi cu patru ani tereştri.