Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
12 februarie 1809. Data la care s-au născut Abraham Lincoln şi Charles Darwin. Cine ar pune în balanţă războiul civil şi teoria evoluţiei speciilor? Fiecare dintre cele două personalităţi a făcut cîte o descoperire care a revoluţionat lumea.
12 februarie 1809. Data la care s-au născut Abraham Lincoln şi Charles Darwin. Cine ar pune în balanţă războiul civil şi teoria evoluţiei speciilor? Fiecare dintre cele două personalităţi a făcut cîte o descoperire care a revoluţionat lumea.
Există mai multe coincidenţe şi asemănări izbitoare între
Lincoln şi Darwin. Nu numai harta astrologică (fiind amîndoi vărsători,
horoscopul îi etichetează ca încăpăţînaţi, rebeli, vizionari, toleranţi, dar
totodată detaşaţi), notează jurnalistul american Malcolm Jones de la publicaţia
Newsweek. Atît Lincoln, cît şi Darwin şi-au pierdut mamele în copilărie. Ambii
au suferit de depresie şi s-au luptat cu îndoieli religioase. Fiecare a avut o
relaţie încordată cu tatăl şi şi-a pierdut copilul la o vîrstă fragedă. Amîndoi
şi-au petrecut primii 20 de ani de viaţă încercînd să-şi construiască o carieră
şi nici unul nu s-a remarcat pînă la vîrsta de mjloc: Darwin a publicat "Originea
speciilor" cînd a împlinit 50 de ani, iar Lincoln a cîştigat preşedinţia
Statelor Unite la vîrsta de 51 de ani.
OMUL DE ŞTIINŢĂ.
Darwin, cel care a redefinit ştiinţa biologică, a început ca amator naturalist şi,
la vîrsta de 22 de ani, flirta cu ideea de a deveni mai întîi fizician şi apoi
predicator. Tatăl său îi repeta încontinuu: "Nu-ţi pasă de altceva în afară
de cîini, de vînătoare şi să prinzi şoareci. O să fii o dezamăgire pentru tine şi
pentru famila noastră". Cum ar fi putut tatăl să ştie că fiul său nu numai
că va răspîndi "ideile ilogice", dar le va înlocui cu un simţ ştiinţific
al scepticismului şi al curiozităţii atît de riguros?, se întreabă
editorialistul Newsweek. Lucrul cel mai important este că Darwin a reuşit totul
de unul singur. A devenit modelul omului de ştiinţă modern fără să beneficieze
de terminarea liceului sau de atenţia
publicului.
STĂPÎNII CUVINTELOR.
Lincoln nu învăţa repede, fiind, ca şi Darwin, adeptul teoriei "pas cu pas",
pentru că dorea să observe toate detaliile. Stăpînea trigonometria şi citea
Blackstone ca să ajungă avocat. Memora citate din Shakespeare şi din Biblie.
Probabil că cel mai misterios aspect al celebrităţii sale a fost capacitatea de
a deveni unul dintre cei mai buni prozatori din istoria Americii. Cuvintele
sale rămîn la fel de clare ori de cîte ori le citeşti. Darwin a scris unul
dintre puţinele tratate ştiinţifice, probabil singurul pe care merită să-l
parcurgi ca pe o piesă de artă. Atît Darwin, cît şi Lincoln ar trebui citiţi în
original, nu parafrazat, pentru că amîndoi au atîtea de spus. Darwin părea că
poate să gîndească numai cu un creion în mînă. În jurnalele din timpul călătoriei,
se purta ca un reporter, îşi punea întrebări, nota speciile descoperite – în
viaţă sau fosilizate – în America de Sud, Australia sau pe Insula Capul Verde.
Cînd a părăsit corabia HMS Beagle în 1836, a fost convins că viaţa nu e statică,
că speciile se schimbă şi evoluează. Mecanismul de control al acestui proces a
fost dobîndit însă după ce a citit cartea economistului britanic Thomas Malthus
despre competiţia resurselor între oameni adusă de inexorabilele cereri ale
suprapopulării. Atunci a emis teoria: "Speciile evoluează şi cele adaptate
cel mai bine la mediu prosperă şi au mai mulţi urmaşi, nepermiţînd accesul
celorlalţi". În cartea sa Darwin nu e autoritar, nu forţează nota.
Dimpotrivă, e întotdeauna gata să recunoască ceea ce nu ştie sau nu înţelege,
iar atunci cînd pune o întrebare, nu e niciodată retoric.
POLITICIANUL. Ca şi
Darwin, Lincoln a fost un scriitor compulsiv, notînd încontinuu idei, fraze, pe
care le scria în grabă, colectîndu-le fie în sertarul de la birou, fie în
buzunarul de la haină şi cîteodată chiar în pălăria sa. Proclamarea pentru
Emancipare a fost dată la 1 ianuarie, iar cei din nord deja se întrebau pentru
ce mai luptau. Oare pentru a păstra uniunea sau pentru a opri sclavagismul?
Lincoln era conştient că trebuia să clarifice problema, iar victoria de la
Gettysburg i-a oferit ocazia. Geniul lui Lincoln se baza pe două lucruri:
poseda o bizară conştientizare despre ceea ce ar trebui făcut în orice moment şi
avea capacitea de a se răzgîndi şi de a se adapta circumstanţelor. Într-un
discurs despre obligaţiile cetăţenilor foloseşte limbajul Bibliei şi dacă
retorica nu ne convinge, Lincoln îl menţionează pe Dumnezeu de şase ori într-un
singur paragraf. Dar care Dumnezeu? Aspectul religios este subiectul cel mai disputat
din viaţa sa.
CONCLUZII.
Scoate-l pe Lincoln din istorie şi nimeni nu are cum să-ţi spună ce s-ar fi întîmplat
cu America la momentul acela. După asasinarea lui, reconstrucţia a fost apoi
abandonată, lăsînd problema egalităţii rasei să fie rezolvată într-un alt
secol. Chiar dacă Darwin nu a fost la fel de neînlocuit ca Lincoln, asta nu înseamnă
că nu i se recunosc meritele. Nimeni nu ar fi putut să formuleze teoria evoluţiei
mai elegant şi mai clar decît el.
Citește pe Antena3.ro
Versus
Ce s-ar fi întîmplat dacă Charles Darwin sau Abraham Lincoln nu s-ar fi născut? Balanţa se înclină foarte rapid în favoarea lui Lincoln, răspunde editorialistul Newsweek. Pe cît de magnifică pare teoria lui Darwin, trebuie să amintim că s-a grăbit să publice "Originea speciilor" de teamă ca Alfred Russel Wallace să nu formuleze înaintea sa aceeaşi ipoteză (în condiţiile în care acesta dorea să prezinte aceeaşi idee a evoluţiei prin selecţie naturală). Altfel spus, teoria lui Darwin ar fi apărut în mod inevitabil.
Despre Dumnezeu
Într-o scrisoare adresată unui om de ştiinţă, britanicul Charles Darwin (1809-1882) scria că împărtăşirea teoriei sale evoluţioniste este "ca mărturisirea unei crime". În mod ciudat, în loc să se grăbească să-şi publice descoperirea, Darwin a preferat să aştepte... 20 de ani. În tot acest răstimp, el a umplut carneţele întregi. An după an el făcea adăugiri, trecînd de la un caiet la altul, avansînd cu idei precum "Animalele au conştiinţă? De unde vine ideea de Dumnezeu?"
Partenerul de avocatură al lui Abraham Lincoln, William
Herndon, jura că politicianul american era ateu, dar pe măsură ce războiul
continua, discursurile sale deveneau mai spirituale şi mai puţin convenţionale.
Lincoln credea în ceva, dar e greu de spus în ce sau în cine, comentează
jurnalistul de la Newsweek. Deşi vorbea adesea despre voinţa lui Dumnezeu, omul
politic refuza la fel de categoric să descifreze scopul acestuia. Şi niciodată,
dar niciodată, nu afirma că ar fi fost de partea Lui.
Oratorul
Capacitatea oratorică a lui Abraham Lincoln a rămas de notorietate. După o cuvîntare, el s-a aşezat pe scaun cu mult înainte ca publicul să-şi dea seama că a terminat de vorbit. Edward Everett (unul dintre cei mai însemnaţi oratori ai vremii – n.r.), care a vorbit înaintea preşedintelui, şi-a împărtăşit ideile în două ore. Lincoln a spus în 29 de cuvinte definiţia scopului pentru război, iar în alte 272 de vorbe a definit principiul naţional atît de bine, încît nimeni, nici pînă astăzi, nu poate să îl formuleze mai clar.
