Oameni care au schimbat lumea

12 februarie 1809. Data la care s-au născut Abraham Lincoln şi Charles Darwin. Cine ar pune în balanţă războiul civil şi teoria evoluţiei speciilor? Fiecare dintre cele două personalităţi a făcut cîte o descoperire care a revoluţionat lumea.

12 februarie 1809. Data la care s-au născut Abraham Lincoln şi Charles Darwin. Cine ar pune în balanţă războiul civil şi teoria evoluţiei speciilor? Fiecare dintre cele două personalităţi a făcut cîte o descoperire care a revoluţionat lumea.

 
Există mai multe coincidenţe şi asemănări izbitoare între Lincoln şi Darwin. Nu numai harta astrologică (fiind amîndoi vărsători, horoscopul îi etichetează ca încăpăţînaţi, rebeli, vizionari, toleranţi, dar totodată detaşaţi), notează jurnalistul american Malcolm Jones de la publicaţia Newsweek. Atît Lincoln, cît şi Darwin şi-au pierdut mamele în copilărie. Ambii au suferit de depresie şi s-au luptat cu îndoieli religioase. Fiecare a avut o relaţie încordată cu tatăl şi şi-a pierdut copilul la o vîrstă fragedă. Amîndoi şi-au petrecut primii 20 de ani de viaţă încercînd să-şi construiască o carieră şi nici unul nu s-a remarcat pînă la vîrsta de mjloc: Darwin a publicat "Originea speciilor" cînd a împlinit 50 de ani, iar Lincoln a cîştigat preşedinţia Statelor Unite la vîrsta de 51 de ani.

OMUL DE ŞTIINŢĂ. Darwin, cel care a redefinit ştiinţa biologică, a început ca amator naturalist şi, la vîrsta de 22 de ani, flirta cu ideea de a deveni mai întîi fizician şi apoi predicator. Tatăl său îi repeta încontinuu: "Nu-ţi pasă de altceva în afară de cîini, de vînătoare şi să prinzi şoareci. O să fii o dezamăgire pentru tine şi pentru famila noastră". Cum ar fi putut tatăl să ştie că fiul său nu numai că va răspîndi "ideile ilogice", dar le va înlocui cu un simţ ştiinţific al scepticismului şi al curiozităţii atît de riguros?, se întreabă editorialistul Newsweek. Lucrul cel mai important este că Darwin a reuşit totul de unul singur. A devenit modelul omului de ştiinţă modern fără să beneficieze de terminarea liceului sau de  atenţia publicului.

 
STĂPÎNII CUVINTELOR. Lincoln nu învăţa repede, fiind, ca şi Darwin, adeptul teoriei "pas cu pas", pentru că dorea să observe toate detaliile. Stăpînea trigonometria şi citea Blackstone ca să ajungă avocat. Memora citate din Shakespeare şi din Biblie. Probabil că cel mai misterios aspect al celebrităţii sale a fost capacitatea de a deveni unul dintre cei mai buni prozatori din istoria Americii. Cuvintele sale rămîn la fel de clare ori de cîte ori le citeşti. Darwin a scris unul dintre puţinele tratate ştiinţifice, probabil singurul pe care merită să-l parcurgi ca pe o piesă de artă. Atît Darwin, cît şi Lincoln ar trebui citiţi în original, nu parafrazat, pentru că amîndoi au atîtea de spus. Darwin părea că poate să gîndească numai cu un creion în mînă. În jurnalele din timpul călătoriei, se purta ca un reporter, îşi punea întrebări, nota speciile descoperite – în viaţă sau fosilizate – în America de Sud, Australia sau pe Insula Capul Verde. Cînd a părăsit corabia HMS Beagle în 1836, a fost convins că viaţa nu e statică, că speciile se schimbă şi evoluează. Mecanismul de control al acestui proces a fost dobîndit însă după ce a citit cartea economistului britanic Thomas Malthus despre competiţia resurselor între oameni adusă de inexorabilele cereri ale suprapopulării. Atunci a emis teoria: "Speciile evoluează şi cele adaptate cel mai bine la mediu prosperă şi au mai mulţi urmaşi, nepermiţînd accesul celorlalţi". În cartea sa Darwin nu e autoritar, nu forţează nota. Dimpotrivă, e întotdeauna gata să recunoască ceea ce nu ştie sau nu înţelege, iar atunci cînd pune o întrebare, nu e niciodată retoric.

POLITICIANUL. Ca şi Darwin, Lincoln a fost un scriitor compulsiv, notînd încontinuu idei, fraze, pe care le scria în grabă, colectîndu-le fie în sertarul de la birou, fie în buzunarul de la haină şi cîteodată chiar în pălăria sa. Proclamarea pentru Emancipare a fost dată la 1 ianuarie, iar cei din nord deja se întrebau pentru ce mai luptau. Oare pentru a păstra uniunea sau pentru a opri sclavagismul? Lincoln era conştient că trebuia să clarifice problema, iar victoria de la Gettysburg i-a oferit ocazia. Geniul lui Lincoln se baza pe două lucruri: poseda o bizară conştientizare despre ceea ce ar trebui făcut în orice moment şi avea capacitea de a se răzgîndi şi de a se adapta circumstanţelor. Într-un discurs despre obligaţiile cetăţenilor foloseşte limbajul Bibliei şi dacă retorica nu ne convinge, Lincoln îl menţionează pe Dumnezeu de şase ori într-un singur paragraf. Dar care Dumnezeu? Aspectul religios este subiectul cel mai disputat din viaţa sa.

 
CONCLUZII. Scoate-l pe Lincoln din istorie şi nimeni nu are cum să-ţi spună ce s-ar fi întîmplat cu America la momentul acela. După asasinarea lui, reconstrucţia a fost apoi abandonată, lăsînd problema egalităţii rasei să fie rezolvată într-un alt secol. Chiar dacă Darwin nu a fost la fel de neînlocuit ca Lincoln, asta nu înseamnă că nu i se recunosc meritele. Nimeni nu ar fi putut să formuleze teoria evoluţiei mai elegant şi mai clar decît el.

Versus

Ce s-ar fi întîmplat dacă Charles Darwin sau Abraham Lincoln nu s-ar fi născut? Balanţa se înclină foarte rapid în favoarea lui Lincoln, răspunde editorialistul Newsweek. Pe cît de magnifică pare teoria lui Darwin, trebuie să amintim că s-a grăbit să publice "Originea speciilor" de teamă ca Alfred Russel Wallace să nu formuleze înaintea sa aceeaşi ipoteză (în condiţiile în care acesta dorea să prezinte aceeaşi idee a evoluţiei prin selecţie naturală). Altfel spus, teoria lui Darwin ar fi apărut în mod inevitabil.

Despre Dumnezeu

Într-o scrisoare adresată unui om de ştiinţă, britanicul Charles Darwin (1809-1882) scria că împărtăşirea teoriei sale evoluţioniste este "ca mărturisirea unei crime". În mod ciudat, în loc să se grăbească să-şi publice descoperirea, Darwin a preferat să aştepte... 20 de ani. În tot acest răstimp, el a umplut carneţele întregi. An după an el făcea adăugiri, trecînd de la un caiet la altul, avansînd cu idei precum "Animalele au conştiinţă? De unde vine ideea de Dumnezeu?"

Partenerul de avocatură al lui Abraham Lincoln, William Herndon, jura că politicianul american era ateu, dar pe măsură ce războiul continua, discursurile sale deveneau mai spirituale şi mai puţin convenţionale. Lincoln credea în ceva, dar e greu de spus în ce sau în cine, comentează jurnalistul de la Newsweek. Deşi vorbea adesea despre voinţa lui Dumnezeu, omul politic refuza la fel de categoric să descifreze scopul acestuia. Şi niciodată, dar niciodată, nu afirma că ar fi fost de partea Lui.

Oratorul

Capacitatea oratorică a lui Abraham Lincoln a rămas de notorietate. După o cuvîntare, el s-a aşezat pe scaun cu mult înainte ca publicul să-şi dea seama că a terminat de vorbit. Edward Everett (unul dintre cei mai însemnaţi oratori ai vremii – n.r.), care a vorbit înaintea preşedintelui, şi-a împărtăşit ideile în două ore. Lincoln a spus în 29 de cuvinte definiţia scopului pentru război, iar în alte 272 de vorbe a definit principiul naţional atît de bine, încît nimeni, nici pînă astăzi, nu poate să îl formuleze mai clar.