Luna nu s-ar fi format în urma unui singur impact gigantic al unui obiect cosmic cu Terra, ci după mai multe coliziuni care au dat naştere la un set de Luni de mai mici dimensiuni care, în timp, s-au unit, conform unei teorii avansate de o echipă de oameni de ştiinţă israelieni, informează The Independent.
Satelitul natural al Pământului, Luna, ar putea să nu fi luat naştere ca urmare a fuzionării, pe parcursul a milioane de ani, a mai multe fragmente rezultate în urma unui impact catastrofal suferit de planeta noastră, ci după mai multe astfel de evenimente provocate de unele obiecte cereşti care au avut dimensiuni chiar cât Luna de astăzi, după cum arată şi The Guardian.
Potrivit teoriei general acceptate care explică formarea Lunii, în urmă cu circa patru miliarde de ani, Theia - un corp spaţial de dimensiunea planetei Marte - s-a ciocnit cu planeta noastră, rezultând bucăţi gigantice de rocă topită ce au fost proiectate în spaţiu şi care, odată solidificate, au format Luna. Însă cercetătorii israelieni susţin că mai multe astfel de coliziuni au condus la producerea unui set de mini-Luni care, de-a lungul timpului, s-au unit dând naştere satelitului natural de astăzi al Terrei.
Oamenii de ştiinţă au realizat aproape o mie de simulări computerizate şi au estimat că aproximativ 20 de coliziuni au stat la baza naşterii Lunii, astrul mare şi luminos pe care îl admirăm în nopţile senine şi totodată singurul obiect natural extraterestru pe care omenirea a reuşit să păşească. Acest lucru, susţin ei, ar putea explica şi de ce Luna pare să fie mai degrabă compusă din materie de pe Pământ decât de pe o altă planetă.
Aceasta nu este o teorie tocmai nouă, însă a fost revitalizată de Raluca Rufu din cadrul Institutului de Ştiinţe Weizmann din Rehovot, Israel, împreună cu o echipă de cercetători.
''Modelul nostru sugerează că Pământul a avut pe vremuri o serie de luni, fiecare formată în urma mai multor coliziuni cu proto-Pământul'', a declarat coautorul studiului, Hagai Perets, de la Technion, Institutul Israelian de Tehnologie din Haifa.
''Acele Luni mici formate în acest proces şi-au încrucişat orbitele, s-au ciocnit şi s-au unit'', arată Rufu în lucrarea publicată în ''Nature Geoscience''.
Astfel de coliziuni erau obişnuite la începuturile sistemului solar şi susţin această teorie, notează cercetătorii israelieni care susţin că e nevoie de mai multe studii efectuate în acest sens.
''Dacă am avea mai multe mostre de pe Lună, ne-ar ajuta foarte mult. Un singur impact ar duce la formarea unei roci destul de omogene, însă după scenariul nostru, m-aş aştepta ca această compoziţie să varieze de la o regiune la alta'', susţine Rufu potrivit The Guardian.
În ajutorul acestor cercetări ar putea veni programul spaţial chinez. La finalul acestui an, Agenţia Spaţială Chineză se pregăteşte să trimită pe Lună sonda Chang'e 5 pentru a colecta şi a aduce pe Pământ primele mostre de rocă selenară de la misiunile Apollo.AGERPRES