Otto Stern - Premiul Nobel pentru Fizică 1943

Otto Stern a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1943 pentru contribuţia sa la dezvoltarea metodei razelor moleculare şi pentru descoperirea momentului magnetic al protonului. Primele cercetări ale lui Otto Stern au avut loc în domeniul fizicii teoretice, în special în termodinamica statistică şi teoria cuantică.

Otto Stern a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1943 pentru contribuţia sa la dezvoltarea metodei razelor moleculare şi pentru descoperirea momentului magnetic al protonului. Primele cercetări ale lui Otto Stern au avut loc în domeniul fizicii teoretice, în special în termodinamica statistică şi teoria cuantică. După 1919 şi-a îndreptat atenţia spre fizica experimentală. Principalele sale cercetări priveau razele moleculare ale atomilor şi moleculelor (raze de atomi care, la presiune scăzută, se deplasează în aceeaşi direcţie fără să se lovească unii de alţii).

EXPERIMENTUL. În 1920, Stern s-a folosit de o rază moleculară de atomi de argint pentru a testa o presupunere importantă a teoriei cuantice – şi anume aceea că anumiţi atomi au momente magnetice (se comportă ca mici magneţi) şi că în cîmpul magnetic aceştia au anumite orientări în direcţia cîmpului. Fenomenul este cunoscut sub numele de cuantificarea spaţiului şi se putea presupune teoretic că atomii de argint pot avea doar două orientări într-un cîmp extern. Pentru a testa această presupunere, Otto Stern şi Walther Gerlach au străpuns un cîmp magnetic neuniform cu o rază de atomi de argint şi au observat că aceasta s-a separat în două raze distincte. Acesta a fost faimosul experiment Stern-Gerlach, care a demonstrat validitatea teoriei cuantice. Prin utilizarea razelor moleculare se poate măsura direct viteza de mişcare a moleculelor într-un gaz, însă Otto Stern a folosit razele moleculare şi pentru alte măsurători. Cu ajutorul acestei tehnici a reuşit să măsoare momentul magnetic al protonului şi, prin difractarea atomilor şi a moleculelor, a demonstrat acestea au proprietăţi de undă.

CV

1914-1921 –  doctor docent în fizică teoretică la Universitatea din Frankfurt pe Main

1923 – profesor de chimie fizică şi director de laborator la Universitatea din Hamburg

1933 –  profesor de fizică la Institutul de Tehnologie Carnegie din Pittsburg, SUA

1943 – primeşte Premiul Nobel pentru Fizică

17 august 1969 – moare la Berkeley, California, Statele Unite.

Viaţa

Otto Stern a studiat la Universitatea din Breslau. După ce şi-a obţinut doctoratul, în 1912, a predat, alături de Albert Einstein, la universităţile din Praga şi Zürich. În 1923 a preluat postul de profesor de chimie fizică la Universitatea din Hamburg, iar după zece ani a emigrat în Statele Unite, unde a făcut cercetări la Institutul de Tehnologie Carnegie, din Pittsburg, pînă în 1945.