Otto Warburg: Premiul Nobel pentru Medicină 1931

14 Iun 2008 • 00:00

Fire retrasă, Warburg avea un comportament care ar putea fi uşor considerat de unii ciudat. Anglofil convins, a fost deosebit de încîntat cînd a primit doctoratul onorific din partea Universităţii din Oxford. Este cunoscut însă faptul că obişnuia să spună altor universităţi să nu-i ofere onoruri şi cerea oficialilor să-i trimită medaliile prin poştă, pentru a evita ceremoniile care aveau să-l despartă de laboratorul său. Nu s-a căsătorit niciodată şi s-a dedicat în totalitate vieţii ştiinţifice.

PASIUNI. Marea pasiune a lui Warburg, în afară de ştiinţă, a fost echitaţia. Această activitate l-a îndrumat şi către participarea în cadrul cavaleriei călare în timpul primului război mondial. Experienţele dobîndite în acea perioadă i-au oferit, după cum îi plăcea să spună, o bună cunoaştere a lumii reale, neîngrădită de limitele universului academic. Spre sfîrşitul războiului, Albert Einstein, bun prieten cu Emil Warburg, tatăl lui Otto, i-a cerut cu insistenţă să părăsească frontul şi să se întoarcă în lumea academică, deoarece pierderea sa şi a talentelor sale ar fi fost o adevărată tragedie.

Cu anii, firea lui Warburg nu s-a schimbat în bine, ci, mai degrabă, excentricitatea s-a accentuat. Era convins că era bolnav din cauza poluării, de aceea a devenit puţin ipohondru. Mînca numai pîine din grîu organic, crescut pe pămînturile sale. Cînd mergea la restaurant era dispus să plătească preţul unei căni cu ceai pe o simplă cană cu apă fiartă, în care scufunda propriul plic de ceai. Era cunoscut prin faptul că străbătea distanţe mari doar pentru a-şi procura unt organic de calitate superioară incontestabilă.

Enzime respiratorii

Primele cercetări ale lui Otto Warburg au fost în domeniul polipeptidelor. Mai tîrziu, la Heidelberg, s-a ocupat de procesul de oxidare. Interesul sporit în investigarea proceselor vitale prin metode fizice şi chimice a dus la diverse încercări de relaţionare a acestor procese cu fenomenele lumii anorganice. Metodele sale includeau studii detaliate asupra asimilării dioxidului de carbon la plante, metabolismul tumorilor şi constituentului chimic al oxigenului care transferă fermentul respirator. A reuşit să realizeze un raport complet al oxidării şi reducerii în lumea vie. În 1931 a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperirea naturii şi a modului de acţiune a enzimei respiratorii. Această descoperire a deschis noi drumuri în domeniul metabolismului şi respiraţiei celulare. Printre altele, a demonstrat şi că celulele canceroase pot trăi şi se pot dezvolta în absenţa oxigenului. După părerea lui Warburg, “cancerul, mai mult ca alte boli, are numeroase cauze secundare. Dar şi în cazul cancerului există o cauză primară.”

Medalia

Warburg a fost membru al academiilor din Berlin, Copenhaga şi Roma. A devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oxford în 1965 şi începînd din 1963 Societatea Germană de Biochimie şi Biologie Moleculară oferă Medalia Otto Warburg pentru încurajarea cercetărilor şi a descoperirilor în aceste domenii. Medalia onorează marile realizări ale fiziologului în domeniul medicinei şi reprezintă cel mai important premiu oferit biochimiştilor germani.

Citește pe Antena3.ro