Pagini din Codex Sinaiticus, publicate pe internet

Primul fragment din cea mai veche Biblie cunoscută în lume, numită "Codex Sinaiticus" – Biblia greacă, a fost publicată pe internet în cursul acestei săptămîni.

Primul fragment din cea mai veche Biblie cunoscută în lume, numită "Codex Sinaiticus" – Biblia greacă, a fost publicată pe internet în cursul acestei săptămîni. Proiectul realizat de British Library din Londra, în colaborare cu patru instituţii din Marea Britanie, Rusia, Germania şi Egipt, poate fi găsit, începînd din 24 iulie, pe site-ul www.codex-sinaiticus.net. Fiecare fotografie de rezoluţie înaltă este completată cu o traducere din textul în limba greacă. Există chiar posibilitatea de a mări scrisul, pentru ca cititorul să poată vedea mai clar mesajul rîndurilor respective. Pe website-ul sus-amintit mai există posibilitatea de traducere a termenilor din limba greacă în engleză sau germană. Următorul fragment din ediţia virtuală a Bibliei va fi accesibil pe internet începînd cu luna noiembrie.

Dispersată, din motive încă necunoscute, în patru ţări – Germania, Marea Britanie, Federaţia Rusă şi Egipt – lucrarea a fost luată în grijă de British Library, care a iniţiat un proiect ambiţios de convertire în format digital şi de prezentare pe internet a aproximativ 400 de pagini ale celei mai vechi Biblii din lume. În Germania, la Leipzig, sînt depozitate la Biblioteca Universitară din oraş 43 de pagini încă din anul 1844. În Sankt Petersburg există la ora actuală doar cinci file din cele 347 pe care le găzduia Rusia odinioară (342 de pagini ale manuscrisului au fost vîndute de Stalin capitalei britanice în secolul al XX-lea). Alte 20 de file se află în prezent la Mănăstirea Sfînta Ecaterina de pe Muntele Sinai.

Manuscrisul original al lui "Codex Sinaiticus", care conţinea versiunile complete ale celor două Testamente, a fost scris în limba greacă între anii 330 şi 350 d.Hr, pe piele de vacă, de călugării Mănăstirii Sfînta Ecaterina de pe Muntele Sinai din Egipt. În prezent, doar Septuaginta (versiunea, în limba greacă, a primelor cinci cărţi ale Bibliei ebraice), Noul Testament, Epistola lui Barnabas şi cîteva fragmente din Pastorul lui Hermas din Codex Sinaiticus au reuşit să supravieţuiască. Cele 400 de pagini conservate pînă în zilele noastre au fost aduse în Europa în secolul al XIX-lea de savantul german Konstantin von Tischendorf, originar din Leipzig, pe parcursul a cîtorva călătorii succesive.

ERBIVORUL DIN ŢARA HAŢEGULUI
O echipă de cercetători români în domeniul geologiei a descoperit, sub îndrumarea profesorului Dan Grigorescu, fragmente din scheletul unui dinozaur sauropod (erbivor), "ascunse" de 65 de milioane de ani într-o rocă din localitatea hunedoreană Tuştea din Ţara Haţegului. "Am excavat roca şi am protejat-o cu un strat de ipsos. O vom duce zilele următoare la Bucureşti", a declarat pentru Mediafax profesorul Grigorescu. Potrivit expertului, în zona Tuştea a fost găsită o parte din bazinul sau centura pelviană a unui dinozaur erbivor de talie mijlocie, din familia Tinasauridelor, acesta fiind primul fragment de acest fel descoperit în această regiune.

CEA MAI VECHE HARPĂ DIN LUME
Presa iraniană a anunţat la începutul acestei săptămîni că specialiştii de la Teheran au reuşit să reconstruiască o replică a primului instrument cu coarde din lume. Creat din lemn de nuc, instrumentul reprodus este mai mic de aproape două ori decît celebra harpă iraniană (Chang), construită în urmă cu şase mii de ani.

AMBARCAŢIUNI SIMBOLICE LA FARAONI
Un nou şantier urmează să fie deschis într-o încăpere subterană a Marii Piramide din Giza, unde specialiştii speră să găsească fragmente dintr-o veche ambarcaţiune egipteană, care avea, pentru faraoni, o însemnătoate aparte. Începînd cu luna noiembrie a acestui an, o echipă internaţională va încerca să scoată la suprafaţă aproximativ 600 de fragmente ale acestei ambarcaţiuni. Un vas similar cu acesta, care datează de aproximativ 4.500 de ani, a fost descoperit în 1954 într-o locaţie apropiată. După ce a fost reconstruită, această a doua ambarcaţiune a fost dotată cu o cameră de luat vederi, care transmite imagini din interior. Egiptologii spun că astfel de ambarcaţiuni ar fi fost construite exclusiv pentru protejarea faraonului care a ridicat Marea Piramidă de
la Giza.