Paul Ehrlich: Premiul Nobel pentru Medicină 1908

Chiar dacă părinţii săi nu s-au ocupat de medicină, Paul Ehrlich a avut totuşi în familie un membru renumit în domeniul bacteriologiei, vărul său, Karl Weigert. Erlich şi-a început studiile la Breslau, unde a urmat apoi facultatea.

Chiar dacă părinţii săi nu s-au ocupat de medicină, Paul Ehrlich a avut totuşi în familie un membru renumit în domeniul bacteriologiei, vărul său, Karl Weigert. Erlich şi-a început studiile la Breslau, unde a urmat apoi facultatea. A urmat cursuri universitare la Strassburg şi Leipzig. În 1878 şi-a susţinut lucrarea de doctorat în teoria colorării ţesutului animal. După susţinerea doctoratului, cu ajutor din partea profesorului Friedrich Theodor von Frerichs, Ehrlich şi-a continuat studiile privind coloranţii şi colorarea ţesuturilor la Clinica Medicală din Berlin.

CARIERĂ. Abia în 1882, Ehrlich devine profesor titular la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din Berlin, în urma susţinerii lucrării “Necesitatea oxigenului în organism”. În 1890, a fost numit, de către Robert Koch, director al Institutului de Boli Infecţioase, unde şi-a început studiile imunologice care aveau să-i aducă faima. În 1899, este numit director al Institutului Georg Speyerhaus, unde a început stu­diul în domeniul chimioterapiei.

PORTRET. O biografie a lui Ehrlich scrisă de secretara sa, Martha Marquardt, creează un portret fidel al omului Paul Ehrlich în timpul vieţii sale la Frankfurt. Ea menţionează interesul neobosit, bunătatea şi modestia de care dădea dovadă. Mânca puţin şi fuma în fiecare zi câte 25 de ţigări tari dintr-o cutie pe care o purta frecvent sub braţ. Era un om foarte respectat şi apreciat de asistenţii săi şi nu numai. A fost membru onorific a peste 81 de academii din diverse ţări. Strada din Frankfurt unde se află Institutul Ehrlich poartă numele Paul Ehrlichstrasse, iar oraşul său natal se numeşte Ehrlichstadt, în onoarea savantului german. 

Viaţa ca un film

Viaţa lui Paul Ehrlich este descrisă în filmul “Glonţul magic”, a cărui acţiune se concentrează în special pe Salvarsan, medicamentul descoperit de Ehrlich pentru tratarea sifilisului. Întreaga sa muncă de cercetare în domeniul chemoterapiei se bazează pe o idee menţionată şi în teza de doctorat: componentele chimice ale medicamentelor trebuie studiate în relaţie cu modul lor de acţiune şi afinitatea lor faţă de celulele organismului împotriva căruia sunt îndreptate. Scopul său era de a descoperi substanţele chimice cu afinităţi speciale faţă de organismele patogene către care trebuiau să se îndrepte la fel ca antitoxinele care atacă exact toxinele de care sunt legate în mod specific. Ehrlich a numit aceste substanţe “gloanţe magice”, care se îndreaptă exact către organismele cărora le sunt destinate. Pentru a ajunge la rezultatul dorit, a testat sute de substanţe chimice, a căutat tratamente pentru tripanosome şi alte boli cauzate de protozoare şi a stabilit structura atoxylului, eficient împotriva unor tripanosome. 

CV:

Data naşterii:

14 martie 1854

Locul naşterii: Strehlen, Germania

Carieră

1878 – îşi susţine teza de doctorat;

1896 – este numit director al nou-înfiinţatului Institut pentru controlul terapeutic al serului din Berlin ;

1899 – este numit în funcţia de director la Institutul Regal de Terapie Experimentală din Frankfurt

1908 – i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină

1915 – moare la Bad Homburg

Film:

“Glonţul magic” sau “Glonţul magic al doctorului Ehrlich” este un film din 1940, bazat pe povestea adevărată a savantului Paul Ehrlich, care a produs primul medicament antimicrobian sintetic, numit Salvarsan, sau 606 de la numărul de combinaţii de substanţe chimice încercate. Povestea principală urmărită este tratamentul sifilisului şi neîncrederea cu care este privit acest nou medicament de oamenii de ştiinţă ai momentului. Viaţa doctorului Ehrlich a fost transformată în film, fără a-şi pierde însă veridicitatea.